Taxa pe BARBĂ
Petru cel Mare, Țarul Rusiei între anii 1682 și 1725, a introdus această taxă în 1705. Erau vizați doar bărbații care purtau barbă. Scopul principal al taxei era modernizarea Rusiei. Însă, mai mult decat atat, țarului îi displăceau în totalitate bărbile. De aceea, bărbații care totuși plăteau taxa și purtau barbă, erau constrânși în același timp să poarte cate o medalie care atestă în mod public că bărbile lor sunt foarte ridicole.
Taxa pe FEREASTRĂ
Această taxă a fost introdusă în Anglia în 1696 în timpul lui William al III-lea, a fost inițial formulată ca o metoda de taxare pentru cei care se eschivau de la plata taxei pe venituri. A fost desființată în 1851, dar efectele ei se mai observă și astăzi în Marea Britanie, întrucat multe dintre clădirile din acea perioadă au ferestrele baricadate cu cărămizi, o practică obișnuită pentru clasa mijlocie de atunci.
Taxa pe URINĂ
“Pecunia non olet”, adică “Banii nu au miros“, este rezultatul unei mãsuri adoptate de împãraţii Nero şi Vespasian, în secolul I d.Hr., mai exact este o taxă perceputã pe colectarea de urină. Clasele de jos ale societăţii romane întrebuinţau oale golite apoi în haznale. Lichidul era dupã aceea colectat din latrine, servind drept un material preţios pentru o serie de procese chimice: era folosit la argăsire, drept ingredient pentru detergenţi, conţinutul de amoniac ajutând la curãţarea şi albirea togilor din lână. Când fiul lui Vespasian, Titus, s-a plâns de natura dezgustãtoare a acestei taxe pe urinã, tatãl sãu a rostit celebra expresie. Expresia are o largã răspândire şi astăzi, pentru a arăta că valoarea banului nu este afectată de originile sale.
Taxa pe LAȘITATE
În Evul Mediu bărbații aveau două mari responsabilități: să-și iubeacă Regele și să își iubească Biserica. Cei care nu doreau să plece la război pentru Rege, aveau de plătit o taxă “de lașitate”. Banii s-au colectat începând cu domnia lui Henric I (1100 – 1135) și inițial era o taxă decenta. Regele Ioan este cel care a triplat suma colectată și a început să taxeze până și cavalerii veterani atunci când pur și simplu nu luptau pentru că nu se purtau războaie. Conflictul dintre rege și cavaleri în această problemă a dus în parte la instituirea Magna Carta.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCBusiness și pe Google News
Ţi s-a părut interesant acest articol?
Urmărește pagina de Facebook DCBusiness pentru a fi la curent cu cele mai importante ştiri despre evoluţia economiei, modificările fiscale, deciziile privind salariile şi pensiile, precum şi alte analize şi informaţii atât de pe plan intern cât şi extern.