Un grup de apărare a drepturilor omului afirmă că a descoperit zeci de acuzații de abuzuri în domeniul muncii și al mediului comise de companii cu investiții chinezești implicate în extracția sau prelucrarea mineralelor utilizate în domeniul energiei regenerabile.

Raportul publicat joi de Business and Human Rights Resource Center din Londra spune că a găsit 102 suspiciuni privind abuzuri în toate fazele de utilizare a acestor minerale: de la explorările inițiale și acordarea de licențe până la minerit și procesare.

Raportul a studiat lanțurile de aprovizionare pentru nouă minerale - cobalt, cupru, litiu, mangan, nichel, zinc, aluminiu, crom și așa-numitele elemente de pământuri rare. Toate sunt vitale pentru produse de înaltă tehnologie, cum ar fi panourile solare și bateriile pentru vehicule electrice.

Indonezia, cu 27 de cazuri, a avut cele mai multe, urmată de Peru, cu 16, și de Republica Democratică Congo, cu 12, Myanmar, cu 11, și Zimbabwe, cu șapte.

Din acestea două treimi au implicat încălcări ale drepturilor omului, comunitățile indigene fiind cele mai afectate.

Multe dintre proiectele în care au investit sau care au fost operate de companii chineze au fost localizate în țări care aveau bogății minerale, dar "opțiuni limitate pentru ca victimele să caute despăgubiri".

Pentru a limita încălzirea globală la 1,5 grade Celsius, așa cum s-a stabilit prin acordul climatic de la Paris din 2015, lumea trebuie să își tripleze capacitatea de energie curată până în 2030 față de cea de anul trecut, potrivit Agenției Internaționale pentru Energie. Acest lucru a declanșat o cursă pentru așa-numitele "minerale de tranziție", cum ar fi cobaltul, cuprul, litiul și zincul, care sunt necesare pentru tehnologiile de energie curată.

China nu este singura dar joacă un rol vital în extragerea, prelucrarea și rafinarea acestor minerale, precum și în fabricarea panourilor solare, a turbinelor eoliene și a bateriilor pentru vehicule electrice. Prin urmare, companiile sale sunt esențiale pentru a asigura echitatea și corectitudinea în tranziția mondială către renunțarea la combustibilii fosili.

Țările bogate, cum ar fi Australia, care au bogății minerale abundente, nu au nevoie de investiții străine pentru extracție, deși proiectele implică adesea investitori străini. Însă țările în curs de dezvoltare bogate în cupru, precum Peru, și țările exportatoare de nichel, precum Indonezia și Filipine, se bazează din ce în ce mai mult pe investițiile și know-how-ul chinezesc pentru extragerea și prelucrarea acestor minerale, în general cu mai puține garanții de reglementare.

Aproximativ 42% dintre acuzațiile privind încălcarea drepturilor omului carfe sunt detaliate în raport au fost concentrate în Asia și Pacific, 27% în America Latină și 24% în Africa. Mai mult de jumătate au fost cazuri de daune aduse mediului, adesea pierderea accesului la rezervele de apă sigură. Mai mult de o treime dintre acestea au implicat acuzații de încălcare a drepturilor lucrătorilor, majoritatea fiind legate de riscurile pentru sănătate și siguranță la locul de muncă.

Acestea sunt probabil "vârful icebergului", deoarece raportul se bazează pe informații disponibile public despre presupusele abuzuri comise de companii, cazuri în care societatea civilă a luat măsuri sau în care au fost raportate atacuri împotriva activiștilor.

Raportul a remarcat faptul că îmbunătățirea garanțiilor este crucială, deoarece țările încearcă din ce în ce mai mult să păstreze o parte din valoarea bogățiilor lor minerale acasă, cerând minerilor și companiilor din aval în lanțul de aprovizionare să construiască topitorii și alte infrastructuri. De exemplu, Indonezia, care are cea mai mare rezervă de nichel din lume, încearcă să se constituie ca un centru pentru fabricarea de vehicule electrice și să producă, de asemenea, baterii pe bază de nichel pentru a crea un lanț de aprovizionare complet cu nichel care implică investiții chinezești.

În lipsa unor garanții, aceste ambiții "ar putea fi îngrozitor de compromise" prin daunele aduse oamenilor și mediului, se arată în raport.

Doar șapte din cele 39 de companii miniere chineze menționate în raport au publicat politici privind drepturile omului. În ciuda angajamentelor de transparență, Centrul de Resurse pentru Afaceri și Drepturile Omului a primit doar patru răspunsuri de la 22 de companii din sectorul care a fost abordat cu acuzațiile.

Huayou Cobalt din China a recunoscut "parțial" acuzațiile privind daunele aduse mediului în Indonezia, recunoscând provocările sociale și de mediu, se arată în raport. Însă compania a negat presupusa exploatare a lucrătorilor chinezi într-un proiect separat. Ruashi Mining a declarat că acuzațiile de încălcare a drepturilor omului în Republica Democrată Congo sunt false, iar conglomeratul de stat Norinco a negat că ar avea legături de corupție cu elita armatei din Myanmar.

China nu dispune de legi care să reglementeze impactul întreprinderilor chinezești din străinătate și al lanțurilor de aprovizionare, iar politicile privind aceste aspecte sunt în mare parte voluntare. Astfel de probleme sunt abordate în Statele Unite și în Europa, iar raportul a precizat că Japonia și Coreea de Sud includ din ce în ce mai mult drepturile omului și diligența necesară în materie de mediu în cadrele lor de reglementare.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCBusiness și pe Google News

Ţi s-a părut interesant acest articol?

Urmărește pagina de Facebook DCBusiness pentru a fi la curent cu cele mai importante ştiri despre evoluţia economiei, modificările fiscale, deciziile privind salariile şi pensiile, precum şi alte analize şi informaţii atât de pe plan intern cât şi extern.