Recentele explozii de la gazoductul Nord Stream din Marea Baltică reprezintă o preocupare reală pentru țările europene. În timp ce sunt în curs de desfășurare investigații pentru a determina cauzele exploziilor și autorii lor, mai multe țări NATO, inclusiv Danemarca și Norvegia, au declarat că vor intensifica supravegherea siturilor subacvatice. Iar Franța acordă o atenție deosebită acestei probleme, președintele Emmanuel Macron anunțând că ar fi cerut Marinei militare și serviciilor de informații să verifice securitatea cablurilor submarine franceze.
”Un atac intenționat, coordonat și masiv asupra cablurilor de comunicații sau a liniilor energetice ar putea avea consecințe negative grave în ceea ce privește continuitatea serviciilor, ar putea chiar să conducă la izolarea digitală a întregii Franțe sau a unei părți a acesteia", a comentat Ministerul Apărării de la Paris. Trebuie spus că această amenințare datează cu mult înainte de sabotajul de la Nord Stream. De la apariția lor la sfârșitul anilor 1990, cablurile submarine au reprezentat o vulnerabilitate strategică majoră și, prin urmare, o sursă de îngrijorare. În august 2021, nava oceanografică rusă Yantar, care transporta un batiscaf capabil să se scufunde până la adâncimi de 6.000 de metri, a traversat traseul cablurilor submarine care leagă Irlanda de SUA. A durat ceva timp până când Marina franceză a observat.
99% din schimbul intercontinental de date digitale
La nivel mondial, aproximativ 450 de cabluri traversează fundul mării pe o distanță de aproape un milion și jumătate de kilometri. Ele asigură 99% din schimbul intercontinental de date digitale, inclusiv internetul și zeci de miliarde de tranzacții financiare. Aceste fibre optice de mare viteză sunt protejate de un înveliș de cupru, oțel și bitum; la adâncimi mici, cablul este îngropat în fundul mării; când adâncimea crește până la câțiva kilometri, cablul este pur și simplu așezat pe fundul mării. Un total de 51 de cabluri sunt conectate la Franța: 27 la continent și 24 la teritoriile de peste mări. Dar aceasta nu este limita: șase noi cabluri sunt planificate pentru 2023-2024.
Aceste infrastructuri sunt deținute de companii private, nu de state. De exemplu, cele din Franța sunt deținute de Orange Marine, o filială a grupului de telecomunicații Orange, și de Alcatel Submarine Networks, deținută de grupul Nokia. La nivel internațional, cele mai bogate cinci companii IT din lume dețin în prezent aproape 90% din cablurile transatlantice, în timp ce în urmă cu câțiva ani 50% erau în mâinile operatorilor europeni de telecomunicații. "Europenii nu mai au mijloacele de a stabili un leadership în fața Google sau Apple, mai ales pe o rută atât de competitivă precum spațiul dintre Europa și SUA", a notat Jean-Luc Vuillemin, director de rețele internaționale la Orange, într-un interviu acordat în februarie 2021 ziarului Figaro.
Statul are un rol de jucat
Dar o astfel de dominație a companiilor private nu înseamnă că statul nu are nicio influență asupra acestor infrastructuri strategice. "Statul are un rol de jucat, pentru că el este cel care autorizează sau nu instalarea cablurilor pe teritoriul său", a explicat Camille Morel, cercetător la Institutul pentru Studii Strategice și de Apărare (IESD). Și, în timp ce "eventualele incidente sunt gestionate în timp real de companiile private, Marina este responsabilă de controlul cablurilor în apele teritoriale", adaugă Camille Morel.
Marina franceză este, de fapt, responsabilă de protecția coastelor franceze în general și, prin urmare, a adâncurilor maritime. În acest context, supravegherea continuă este asigurată de "nave, avioane, semafoare și microfoane subacvatice", ne-a explicat o sursă din marina franceză. În caz de alarmă sau de suspiciune de atac sau sabotaj, "mijloacele sale plutitoare subacvatice îi permit să opereze în ape adânci", adaugă Morel. Dar aceste cazuri sunt extrem de rare.
Strategie la nivel de apărare
Conștient de pericolele care amenință cablurile și, în general, adâncurile mării, Ministerul Apărării a elaborat la începutul anului o strategie importantă pentru controlul fundului mării. "Siguranța cablurilor submarine este o preocupare constantă a statului", asigură administrația prezidențială. Dar Franța are de recuperat un număr semnificativ de restanțe. În prezent, forțele noastre armate dispun doar de doi roboți (ULISSE și DIOMEDE) care se pot scufunda la adâncimi mai mici de 2.000 de metri, în timp ce 75% din fundul mării se află la adâncimi de peste 3.000 de metri.
Ministerul intenționează să investească în dezvoltarea de noi roboți și drone subacvatice capabile să se scufunde la adâncimi de până la 6.000 de metri, 2030 fiind "anul orizontului". Datorită senzorilor de la bord, acestea vor permite explorarea, detectarea, înregistrarea video și fotografierea foarte precisă. De asemenea, Franța dorește să achiziționeze noi nave hidrografice "în câțiva ani", care vor fi echipate cu sonare, instrumente de măsurare, drone și roboți. Acestea vor găzdui, de asemenea, laboratoare și sisteme de control și de transfer de date.
Spionaj cibernetic
"Senzorii de securitate detectează imediat daunele sau chiar o tentativă de spionaj cibernetic", spune specialistul în infrastructură subacvatică. În cazul în care un cablu este grav deteriorat, acesta este înlocuit imediat cu un altul, utilizând un sistem de rezervă. "Avem norocul de a avea un hub destul de important pentru Europa pe teritoriul francez", subliniază Morel, subliniind că, astfel, "utilizatorul nici măcar nu-și va da seama că există o problemă".
De fapt, probabilitatea unei întreruperi digitale este foarte mică. "Pentru a ne crea o problemă, rușii ar trebui să scoată din funcțiune mai multe cabluri în același timp", iar acest lucru necesită resurse materiale considerabile, asigură Morel. Chiar dacă o astfel de situație ar apărea, sateliții și rețelele terestre ar putea prelua fluxuri semnificative, deși lățimea de bandă a unor furnizori importanți, cum ar fi YouTube și Netflix, ar putea fi redusă. Dacă, de exemplu, toate cablurile transatlantice ar fi afectate - ceea ce este foarte puțin probabil - ar putea fi folosite și cablurile care leagă Europa de China.
Pe scurt, exploziile la gazoductul Nord Stream reprezintă o preocupare pentru țările europene, dar cele două situații sunt greu de comparat: spre deosebire de transportul de gaz, oprirea energiei electrice ar necesita o acțiune simultană la scară largă. Și, în timp ce Franța nu este încă pe deplin echipată cu controale și echipamente de intervenție adecvate, operatorii au multe opțiuni în caz de accident.
Citește și Rușii, inventivi. Cum reușesc să cumpere produse occidentale
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCBusiness și pe Google News
Ţi s-a părut interesant acest articol?
Urmărește pagina de Facebook DCBusiness pentru a fi la curent cu cele mai importante ştiri despre evoluţia economiei, modificările fiscale, deciziile privind salariile şi pensiile, precum şi alte analize şi informaţii atât de pe plan intern cât şi extern.