A fost depusă la Senat o propunere legislativă pentru modificarea și completarea Legii nr.207/2015 privind Codul de procedura fiscală. Potrivit expunerii de motive, proiectul are ca obiect modificarea și completarea Legii nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, în vederea consacrării obligației autorităților și instituțiilor publice de a verifica direct, prin sistemele și mecanismele disponibile ale statului, două categorii de informații cu caracter administrativ și fiscal:
a) situația fiscală a persoanelor fizice și juridice, inclusiv existența sau inexistența obligațiilor fiscale restante;
b) efectuarea plăților datorate către autoritățile și instituțiile publice, inclusiv obligații fiscale, bugetare, taxe, tarife, amenzi, contribuții ori alte sume colectate în condițiile legii.
Proiectul urmărește reducerea solicitării certificatului de atestare fiscală, a documentelor privind lipsa obligațiilor fiscale restante, precum și a dovezilor de plată, chitanțelor, ordinelor de plată, extraselor de cont sau altor documente similare, în acele situații în care informațiile pot fi obținute ori verificate direct de autoritatea sau instituția publică competentă.
În relația dintre cetățeni, mediul economic și instituțiile publice, continuă să existe numeroase proceduri administrative în care persoanei interesate i se solicită să prezinte documente emise, deținute, generate sau verificabile de către stat.
În materie fiscală și bugetară, această practică se manifestă în special prin solicitarea certificatului de atestare fiscală, a documentelor privind lipsa datoriilor ori a dovezilor de plată pentru taxe, tarife, amenzi, contribuții sau alte sume datorate către autorități și instituții publice. Această practică generează costuri administrative, consumă timp, produce întârzieri și transformă contribuabilul, debitorul, plătitorul sau solicitantul unui serviciu public într-un intermediar între instituții ale aceluiași stat, explică iniţiatorii.
Inițiativa legislativă nu urmărește eliminarea certificatului de atestare fiscală, a dovezii plății sau a documentelor similare acolo unde acestea sunt necesare potrivit legii. Scopul proiectului este acela de a elimina solicitarea lor inutilă, ca documente standard, în procedurile în care informațiile pot fi obținute ori verificate direct de autoritățile și instituțiile publice.
a) reducerea birocrației fiscale și administrative;
b) simplificarea relației dintre cetățeni, firme și instituțiile publice;
c) utilizarea efectivă a datelor și evidențelor deținute de stat;
d) consolidarea interoperabilității între instituții;
e) eliminarea practicii prin care cetățeanul sau antreprenorul este transformat în curier între ghișee și baze de date publice;
f) creșterea responsabilității administrative prin obligația de motivare a situațiilor în care documentul este totuși solicitat.
Concret, proiectul introduce un nou articol, art. 160^1, prin care se consacră obligația autorităților și instituțiilor publice de a verifica direct situația fiscală a persoanelor fizice sau juridice ori existența sau inexistența obligațiilor fiscale restante, prin sistemele fiscale și informatice ale statului, în condițiile legii.
În mod corelativ, autoritățile și instituțiile publice nu vor mai solicita contribuabilului sau plătitorului certificatul de atestare fiscală ori alte documente care atestă situația fiscală sau lipsa obligațiilor fiscale restante, în măsura în care informațiile necesare pot fi obținute ori verificate direct prin mijloace electronice.
Sunt prevăzute excepții limitate, aplicabile atunci când informațiile nu pot fi obținute ori validate direct, când datele sunt incomplete sau prezintă neconcordanțe ori când un anumit document este cerut expres de lege pentru producerea unui efect juridic distinct de simpla verificare a situației fiscale.
Această soluție păstrează siguranța juridică a procedurilor, dar transformă certificatul fiscal dintr-un document solicitat reflex într-un instrument utilizat atunci când este efectiv necesar.
