Europa trebuie să depună în continuare eforturi pentru a-și asigura aprovizionarea cu gaz, estimează autorii documentului, în timp ce statele membre ale UE intenționează să renunțe total de gazul rusesc până în 2027.

Curtea a analizat acțiunile întreprinse de UE înainte și după criza energetică declanșată de războiul Rusiei împotriva Ucrainei, care a determinat țările Uniunii să renunțe rapid la marea majoritate a importurilor de gaze din Rusia, care au scăzut de la 45% la mai puțin de 15% în prezent.

Numai atunci 

Obiectivul UE este ca în termen de trei ani să ajungă la 0% atât pentru gazul transportat prin conducte, cât și pentru gazul natural lichefiat (GNL). Curtea consideră însă că, dacă până acum UE a evitat ce este mai rău, pe viitor trebuie să acționeze și mai bine pentru a garanta cetățenilor ”o alimentare neîntreruptă cu resurse energetice la un preț accesibil”. Numai atunci se va putea vorbi despre securitate energetică, subliniază raportul. 

„Invadarea Ucrainei de către Rusia în 2022 a testat rezistența UE la reducerea drastică a livrărilor de gaze. Din fericire, nu a urmat o penurie acută de gaz. Înseamnă că aprovizionarea cu gaz a UE este acum sigură? Mă tem că răspunsul este nu”, a comentat Joao Leao, unul dintre membrii Curții de Conturi. În opinia lui, mai sunt provocări de rezolvat pentru a fi pe deplin pregătiți pentru următoarea criză a gazelor”, a avertizat oficialul. 

Se știa încă din 2014

UE importă astăzi peste 80% din gazele sale naturale. Deși cadrul de securitate a aprovizionării instituit în 2017 a dat roade în timpul crizei, el nu s-a ridicat, totuși, la înălțimea ambițiilor, cred auditorii. Ei deplâng în special lipsa de unitate în UE. În timp ce Bruxelles-ul a inclus în legile sale faptul că statele membre semnează acorduri bilaterale de solidaritate, multe dintre ele sunt reticente în a face acest lucru, regretă Curtea.

Ea cere, de asemenea, o mai bună accesibilitate financiară. „Comisia știa încă din 2014 că întreruperea furnizării de gaze rusești va avea un impact semnificativ asupra prețurilor, dar nu și-a modelat niciodată efectele asupra consumatorilor sau industriei. Criza a precipitat dezvoltarea unui cadru european pentru accesibilitatea financiară, dar lipsește o analiză pentru a înțelege factorii și consecințele accesibilității financiare la gaze”, subliniază João Leão.

Dependenta de GNL

Curtea constată și alte provocări, cum ar fi „dependența crescută” a UE de GNL. Sau nevoia de decarbonizare a unei părți a consumului de gaze prin captarea, utilizarea și stocarea carbonului (CUSC), domeniu în care UE nu este la înălțime. Cu toate acestea, dacă nu face progrese rapide, acest lucru riscă să pună o problemă pentru securitatea aprovizionării pe termen lung, avertizează Curtea.

„Până în prezent, cele patru proiecte comerciale CUSC care operează în UE captează împreună până la 1,5 milioane de tone de CO2 pe an. O picătură într-un ocean în comparație cu cele 450 de milioane de tone ce urmează să fie captate de CUSC în fiecare an până în 2050 pentru a atinge obiectivele climatice ale UE [neutralitate de carbon, nota editorului]”, scrie Curtea.

Imposibil de evaluat

Pe de altă parte, auditorii nu au reușit să stabilească dacă scăderea cu 15% a cererii de gaz s-a datorat exclusiv măsurilor luate sau unor factori externi precum prețul ridicat al gazelor și iarna blândă.

Același lucru și pentru plafonul de preț al gazelor, una dintre măsurile a cărei implementare a fost printre cele mai contestate de statele membre. Deoarece prețurile au rămas cu mult sub plafon de la introducerea lui, este imposibil de evaluat impactul acestuia.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCBusiness și pe Google News

Ţi s-a părut interesant acest articol?

Urmărește pagina de Facebook DCBusiness pentru a fi la curent cu cele mai importante ştiri despre evoluţia economiei, modificările fiscale, deciziile privind salariile şi pensiile, precum şi alte analize şi informaţii atât de pe plan intern cât şi extern.