Nu este vorba despre petrol, gaz sau cărbune. Este vorba despre o rocă: un singur kilogram echivalează, energetic vorbind, cu zeci de tone de cărbune. Această rocă este uraniul.

De câteva decenii, uraniul alimentează cea mai puternică sursă de energie din lume: energia nucleară. Totuși, drumul său a fost presărat cu obstacole, marcat de perioade de expansiune, declin și controverse. Într-un moment în care lumea se străduiește să adopte surse de energie durabile, uraniul revine în prim-plan.

Ce factori determină acest reviriment? Ce ne rezervă viitorul? Și cum pot investitorii să profite de această oportunitate?

O materie primă cu densitate energetică ridicată

Uraniul are o densitate energetică fără egal. Un singur kilogram de uraniu poate produce 3,9 milioane de megajouli de energie, comparativ cu doar 24 de megajouli pentru cărbune. Acest element este fisionabil: permite declanșarea unei reacții nucleare în lanț, generând o cantitate considerabilă de energie. În schimb, combustibilii fosili precum petrolul și gazele naturale se bazează pe o simplă ardere, ceea ce duce la o producție de energie mult mai redusă.

Uraniul este materia primă esențială pentru energia nucleară, iar mai mulți factori alimentează creșterea cererii:

• Sprijin politic reînnoit: Din 2022, energia nucleară este clasificată drept „verde” în cadrul taxonomiei UE, recunoscându-i-se rolul în atingerea obiectivului de emisii nete zero până în 2050. Această decizie marchează o schimbare de direcție semnificativă.
• Creșterea cererii de energie: Inteligența artificială (IA), centrele de date și criptomonedele consumă tot mai multă energie, determinând companiile și guvernele să caute soluții durabile.
• Progrese în domeniul micilor reactoare modulare (PRM): Reactoarele modulare mici oferă o sursă de energie nucleară scalabilă și descentralizată. Mari companii din domeniul tehnologiei, precum Google și Amazon, au semnat deja acorduri pentru utilizarea PRM în centrele lor de date.

În timp ce cererea crește rapid, oferta rămâne limitată. Ani la rând, prețurile scăzute au descurajat noile investiții miniere. Însă acum, pe măsură ce cererea accelerează, oferta are dificultăți în a ține pasul. Având în vedere că durata de punere în funcțiune a noilor mine de uraniu variază între 10 și 15 ani, se preconizează un deficit de aprovizionare, cel mai probabil însoțit de o creștere a prețurilor în anii următori.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCBusiness și pe Google News

Ţi s-a părut interesant acest articol?

Urmărește pagina de Facebook DCBusiness pentru a fi la curent cu cele mai importante ştiri despre evoluţia economiei, modificările fiscale, deciziile privind salariile şi pensiile, precum şi alte analize şi informaţii atât de pe plan intern cât şi extern.