Unul dintre directivele sale din cadrul programului „Unleashing American Energy” cere Secretarului de Interne să instruiască USGS să reevalueze lista și să ia în considerare includerea uraniului. Dacă ar fi adăugat pe listă, acest lucru ar permite finanțare federală și un proces mai rapid de autorizare pentru proiectele de extracție a uraniului din SUA.

Situația este paradoxală: Legea Energiei din 2020 stipulează că doar un „mineral non-combustibil” poate fi considerat critic, dar uraniul îndeplinește multe dintre criteriile de „criticitate”:

• Cererea este în creștere,
• Oferta globală este puternic concentrată,
• SUA este aproape complet dependentă de importuri.

În plus, prețul uraniului reflectă aceste realități: după un vârf de 106 dolari pe livră în 2023, a scăzut la 71 dolari, un nivel totuși mult peste media ultimului deceniu post-Fukushima.

Revenirea energiei nucleare: de la Fukushima la COP28

După dezastrul de la Fukushima (2011), multe țări și-au reevaluat rolul energiei nucleare, dar criza climatică a schimbat din nou perspectiva.

Un moment cheie a fost summitul COP28 (decembrie 2023), unde peste 20 de țări au lansat declarația „Triple Nuclear Power”, prin care recunosc energia nucleară drept esențială pentru atingerea obiectivelor de zero emisii de carbon până în 2050.

Administrația Trump nu este neapărat interesată de argumentele ecologice, dar Republicanii consideră energia nucleară un pilon al securității naționale, ceea ce îi oferă un sprijin bipartizan în SUA.

În plus, Big Tech investește masiv în energie nucleară pentru a susține creșterea centrelor de date. Microsoft a semnat un acord cu Constellation Energy pentru a ajuta la repornirea unei unități a centralei Three Mile Island din Pennsylvania.

La nivel global, tendința este clară:

• Generarea de energie nucleară va atinge un nou record în 2025, conform Agenției Internaționale pentru Energie (IEA).
• 63 de reactoare sunt în construcție, cel mai mare număr din 1990.
• Peste 60 de reactoare existente vor avea durata de viață extinsă.

Presiune pe aprovizionare: SUA și dependența de importuri

Revenirea energiei nucleare înseamnă o cerere crescută de uraniu, iar producția globală are dificultăți în a ține pasul.

În SUA, producția de uraniu a scăzut de la 5 milioane de livre în 2014 la doar 21.000 de livre în 2021.

La nivel mondial, Kazahstan, Canada și Australia domină piața, producând aproape două treimi din uraniul global (2022).

Situația s-a complicat în ianuarie 2024, când gigantul Kazatomprom (Kazahstan) a avertizat că ar putea rata obiectivele de producție din cauza lipsei de acid sulfuric.

În plus, factorii geopolitici adaugă presiune:

SUA încearcă să renunțe la importurile de uraniu rusesc, care reprezentau 27% din necesarul reactoarelor americane în 2023.Administrația Biden a interzis importurile din Rusia, dar cu excepții până în 2027.Rusia a ripostat, impunând restricții asupra exporturilor către SUA.Trump amenință cu tarife asupra Canadei, cel mai mare furnizor de uraniu pentru SUA.Uraniul devine „critic” – dar oficial sau nu?

După un deceniu de stagnare, piața uraniului este din nou în plină efervescență.

Speculatori mari, precum Goldman Sachs și Sprott Physical Uranium Trust, au alimentat raliul prețurilor în 2023, dar prețul rămâne ridicat, reflectând deficitul de ofertă pe termen lung.

SUA are proiecte miniere care pot reduce dependența de importuri, dar viteza cu care acestea pot fi activate depinde de definiția oficială a unui mineral critic.

Uraniul este clar „critically needed”, dar este el și „officially critical”? Administrația Trump vrea să forțeze răspunsul.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCBusiness și pe Google News

Ţi s-a părut interesant acest articol?

Urmărește pagina de Facebook DCBusiness pentru a fi la curent cu cele mai importante ştiri despre evoluţia economiei, modificările fiscale, deciziile privind salariile şi pensiile, precum şi alte analize şi informaţii atât de pe plan intern cât şi extern.