România a ajuns în aprilie 2026 să plătească de aproape șapte ori mai mult pentru energia electrică reimportată seara din Bulgaria decât a încasat pentru energia exportată către bulgari la prânz. Analiza prezentată de Dumitru Chisăliță arată că problema sistemului energetic românesc nu mai este lipsa producției, ci incapacitatea de a stoca și gestiona inteligent energia produsă în exces în timpul zilei.
Potrivit analizei, România a exportat în aprilie energie electrică la prețuri medii de aproximativ 50 euro/MWh, însă în aceleași săptămâni importa energie în orele de vârf de seară la prețuri care au urcat până la 250 euro/MWh. Chisăliță susține că această diferență „nu este doar o anomalie de piață”, ci „radiografia unei vulnerabilități structurale”.
„Este parte a răspunsului de ce România are prețuri mari la energie. Este parte a răspunsului că nu contează cât produci, ci când produci”, afirmă Dumitru Chisăliță în analiza sa.
Analiza arată că în aprilie 2026 România a importat energie electrică din Bulgaria în valoare de aproximativ 33,4 milioane euro, în timp ce exporturile către Bulgaria au însumat doar circa 5 milioane euro. Deși cantitatea importată a fost doar de aproximativ două ori mai mare decât cea exportată, valoarea financiară a importurilor a fost de aproape șapte ori mai ridicată.
„România produce. Bulgaria câștigă”, sintetizează Chisăliță situația actuală de pe piața regională a energiei.
Potrivit acestuia, adevărata schimbare de paradigmă vine din faptul că o parte a energiei reimportate de România a fost intermediată prin bateriile instalate în Bulgaria. Practic, România exportă energie ieftină în orele de surplus solar, Bulgaria o stochează și o revinde seara la prețuri mult mai mari.
„Practic, România produce energie ieftină la prânz, Bulgaria o stochează în baterii, iar România o cumpără înapoi seara la prețuri explozive. Aceasta este esența întregii povești”, afirmă președintele Asociației Energia Inteligentă.
Chisăliță susține că România continuă să gândească sistemul energetic „în logica veche”, concentrându-se pe construirea de noi capacități de producție, în timp ce Bulgaria a înțeles mai rapid că viitorul energetic european depinde de capacitatea de stocare și flexibilitate.
Analiza evidențiază și diferențele tehnologice dintre cele două state. În România, aproximativ 95% dintre bateriile instalate sunt de tip „Grid-Following”, care urmăresc rețeaua existentă, dar nu pot stabiliza independent sistemul energetic. În Bulgaria, aproximativ 20% dintre baterii sunt deja de tip „Grid-Forming”, capabile să stabilizeze rețeaua și să ofere inerție sintetică într-un sistem dominat de regenerabile.
„Bulgaria începe să construiască infrastructura energetică a viitorului, în timp ce România încă încearcă să adapteze infrastructura trecutului”, avertizează Chisăliță.
România are aproximativ 10.100 MW instalați în eolian și fotovoltaic, inclusiv prosumatori, în timp ce Bulgaria are aproximativ 6.700 MW. Cu toate acestea, Bulgaria a depășit deja 2 GW putere instalată în baterii și aproape 8 GWh capacitate de stocare, în timp ce România are aproximativ 0,6 GW și puțin peste 1 GWh capacitate de stocare.
Diferența devine și mai evidentă în raport cu capacitățile regenerabile instalate. În România, raportul dintre stocare și capacitățile eoliene și fotovoltaice este de aproximativ 6%, în timp ce în Bulgaria ajunge la aproximativ 30%.
„Cu alte cuvinte, Bulgaria dispune de o flexibilitate relativă de aproape cinci ori mai mare decât România”, se arată în analiză.
În același timp, raportul dintre puterea instalată în baterii și consumul mediu orar de vârf este în România de doar 7,5%, în timp ce în Bulgaria ajunge la aproximativ 40%.
Dumitru Chisăliță avertizează că lipsa infrastructurii de stocare poate transforma avantajul regenerabilelor într-o vulnerabilitate economică majoră.
„În România, sistemul produce mult, dar nu poate absorbi eficient surplusurile. În orele de prânz apar prețuri foarte mici, uneori apropiate de zero. Energia este evacuată rapid către export. Seara însă, când solarul dispare și consumul crește, România intră în deficit de flexibilitate”, explică acesta.
Mai mult, Chisăliță avertizează că problema poate deveni una geopolitică în următorii ani.
„Exact cum gazoductele și rafinăriile reprezentau puterea energetică în trecut, mixul de stocare va defini influența energetică a următorului deceniu”, susține el.
Concluzia analizei este că România nu mai are nevoie doar de noi capacități de producție, ci mai ales de investiții masive în flexibilitate și stocare inteligentă.
„În noua economie a energiei, avantajul nu aparține celor care produc cel mai mult, ci celor care pot gestiona inteligent când și cum este utilizată energia. Iar, cel puțin deocamdată, Bulgaria pare să fi înțeles această schimbare mai rapid decât România”, concluzionează Dumitru Chisăliță.
