Dobânzi și penalități la taxe, anulate pentru mai mulți contribuabili - Document din Parlament

A fost înregistrată la Senat o propunere legislativă pentru modificarea și completarea art.342 din Legea nr.227/2015 privind Codul Fiscal.

Necesitatea elaborării proiectului

Concret, potrivit expunerii de motive, prezenta iniţiativă legislativă are ca obiect modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 107/2024, în vederea extinderii sferei de aplicare a facilităţilor fiscale privind anularea obligaţiilor fiscale accesorii aferente obligaţiilor bugetare principale restante la data de 31 august 2024, astfel încât acestea să poată fi acordate şi contribuabililor ale căror obligaţii fiscale principale aferente perioadelor anterioare acestei date au fost stabilite prin decizii de impunere emise şi comunicate ulterior intrării în vigoare a ordonanţei, ca urmare a finalizării unor inspecţii fiscale.

Semnatarii propunerii explică faptul că prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 107/2024, legiuitorul a instituit un mecanism fiscal destinat stimulării conformării voluntare la plată, reducerii arieratelor bugetare şi accelerării încasării obligaţiilor fiscale principale. Raţiunea măsurii nu a fost aceea de a exonera contribuabilii de la plata obligaţiilor fiscale principale datorate bugetului general consolidat, ci de a crea un stimulent fiscal care să determine achitarea acestora într-un termen rezonabil, prin anularea obligaţiilor fiscale accesorii reprezentate de dobânzi, penalităţi şi alte accesorii. Concepţia care a fundamentat adoptarea ordonanţei s-a bazat pe ideea că recuperarea rapidă a creanţelor principale produce efecte economice şi bugetare superioare continuării unor proceduri îndelungate de executare silită şi litigii fiscale având ca obiect exclusiv accesoriile aferente acestora. 

În acest fel, statul urmăreşte creşterea gradului de colectare a veniturilor bugetare şi reducerea stocului de creanţe fiscale restante, iar contribuabilul beneficiază de posibilitatea stingerii obligaţiilor principale fără suportarea unei sarcini fiscale suplimentare reprezentate de accesorii. Aplicarea practică a reglementării a evidenţiat existenţa unei categorii de contribuabili aflaţi într-o situaţie juridică obiectiv comparabilă cu cea avută în vedere de legiuitor, dar care, din cauza modului de redactare a dispoziţiilor ordonanţei, nu pot beneficia de facilitatea fiscală instituită.

Tratament fiscal diferit

În forma actuală a ordonanţei, contribuabilii ale căror obligaţii fiscale principale au fost individualizate prin decizii de impunere comunicate până la data de 31 august 2024 sau cei aflaţi în cursul unor inspecţii fiscale deja începute la data intrării în vigoare a actului normativ pot beneficia de anularea obligaţiilor fiscale accesorii, cu îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege. În schimb, contribuabilii ale căror obligaţii fiscale privesc aceeaşi perioadă fiscală anterioară datei de 31 august 2024, dar au fost stabilite prin inspecţii fiscale începute sau finalizate ulterior intrării în vigoare a ordonanţei, sunt excluşi de la aplicarea facilităţii fiscale exclusiv ca urmare a momentului în care organul fiscal a efectuat controlul şi a emis decizia de impunere.

Această diferenţă de tratament nu are la bază natura creanţei fiscale, conduita fiscală a contribuabilului sau perioada fiscală la care se referă obligaţia principală, ci exclusiv un element exterior voinţei contribuabilului, respectiv calendarul activităţii organului fiscal. Or, momentul iniţierii, desfăşurării şi finalizării unei inspecţii fiscale reprezintă un aspect aflat exclusiv în competenţa autorităţii fiscale, contribuabilul neavând posibilitatea de a influenţa durata controlului, ritmul desfăşurării acestuia ori momentul emiterii şi comunicării deciziei de impunere. În consecinţă, tratamentul fiscal diferenţiat rezultat din actuala redactare a ordonanţei nu se întemeiază pe existenţa unor situaţii juridice diferite, ci pe un criteriu aleatoriu şi exterior conduitei contribuabilului, se arată în document.

Situaţia a devenit cu atât mai evidentă în contextul intensificării activităţii de control fiscal desfăşurate în ultima parte a anului 2025, când, pentru evitarea intervenirii prescripţiei dreptului de stabilire a obligaţiilor fiscale aferente anului 2019, organele fiscale au iniţiat şi finalizat un număr semnificativ de inspecţii fiscale la mari contribuabili. În consecinţă, contribuabili aflaţi în situaţii juridice identice sub aspectul naturii creanţelor fiscale, al perioadei fiscale şi al obligaţiei de plată sunt trataţi diferit exclusiv în funcţie de momentul la care organul fiscal finalizează activitatea de control.

Mai mult, în ultimii ani, administraţia fiscală a dezvoltat instrumente informatice destinate eficientizării executării silite, inclusiv prin digitalizarea mecanismelor de instituire a popririlor bancare. Cu toate acestea, evoluţia volumului arieratelor demonstrează că eficienţa colectării fiscale nu poate fi realizată exclusiv prin intensificarea măsurilor de executare, ci presupune şi utilizarea unor instrumente fiscale care să stimuleze conformarea voluntară şi plata rapidă a obligaţiilor principale.

Schimbările legislative propuse

Soluţiile legislative propuse urmăresc eliminarea acestei diferenţe de tratament prin raportarea facilităţii fiscale la elementul care a fundamentat instituirea acesteia încă de la momentul adoptării actului de bază, respectiv perioada în care s-au născut obligaţiile fiscale principale şi conduita contribuabilului în ceea ce priveşte stingerea acestora, iar nu la momentul la care organul fiscal finalizează procedura de inspecţie fiscală. În acest sens, se propune modificarea art. I alin. (2) lit. b), astfel încât în categoria obligaţiilor bugetare principale restante la data de 31 august 2024 să fie incluse şi diferenţele de obligaţii bugetare aferente perioadelor fiscale anterioare acestei date, stabilite prin decizii de impunere emise şi comunicate ulterior intrării în vigoare a ordonanţei, ca urmare a unui control fiscal. Soluţia legislativă nu extinde categoria obligaţiilor fiscale pentru care poate fi acordată facilitatea, ci clarifică faptul că momentul individualizării creanţei prin act administrativ-fiscal nu poate constitui, prin el însuşi, un criteriu de excludere de la aplicarea unui mecanism fiscal conceput în raport cu perioada fiscală la care obligaţia se referă.

În acelaşi timp, proiectul completează art. 11 prin instituirea unei proceduri specifice pentru contribuabilii aflaţi în această situaţie juridică. Având în vedere că, în cazul acestora, decizia de impunere este comunicată ulterior intrării în vigoare a ordonanţei şi, în multe cazuri, ulterior expirării termenului general prevăzut pentru solicitarea anulării accesoriilor, este necesară stabilirea unui termen propriu pentru exercitarea dreptului de a solicita facilitatea fiscală. În consecinţă, se propune ca cererea de anulare a accesoriilor să poată fi depusă în termen de 90 de zile de la comunicarea deciziei de impunere, cu condiţia ca obligaţiile fiscale principale individualizate prin aceasta să fie stinse până la termenul de plată prevăzut de Codul de procedură fiscală, se arată în expunerea de motive a iniţiativei legislative.