Cutremurul din Turcia,care a provocat, din ce se știe deocamdată, în jur de 100.000 de morți și răniți și pagube care ar putea merge către 20 de miliarde de dolari, ne aduce aminte cât de vulnerabili suntem în fața dezastrelor, dar și cât de important este să te asiguri că ai cu ce merge mai departe, în cazul în care supraviețuiești. Fie că vorbim despre economii special gândite pentru astfel de situații, fie că sunt alte soluții, un punct de revenire în caz de dezastru ar trebui să avem toți. Ne place sau nu, polițele de asigurare pot fi o astfel de soluție.

Așa cum mai arătam, România și Turcia sunt singurele țări din zona Europei care au sistem de asigurări obligatorii împotriva dezastrelor, însă, în ciuda acestui fapt, ambele țări sunt situate sub media europeană ca nivel de asigurare, iar România este chiar ultima din regiune.

Motivele pentru care doar 20% dintre locuințele din România sunt asigurate au fost tratate cu numeroase ocazii și nu mai este cazul să le reluăm aici, pe larg. Este evident, însă, că una dintre marile probleme este reticența oamenilor în ceea ce privește intenția și capacitatea firmelor de asigurare de a plăti dauna integral și în timp util, în cazul unui eveniment.

Lipsa de încredere este, spun destule cercetări de piață, principalul motiv pentru care oamenii ezită să încheie o asigurare, indiferent dacă vorbim de polițe de viață, de sănătate, auto sau de locuință. Sistemul de asigurări din România a făcut ceva pași în acest sens, însă progresul este greu perceptibil, mai ales atunci când, periodic, apar societăți care înțeleg să aibă un comportament nu chiar exemplar în ceea ce privește plățile

Societățile de asigurări din România, chiar și unele dintre cele membre ale grupurilor internaționale cu nume, ar avea ce învăța din povestea celui mai mare asigurător din lume, în fapt, o Bursă a asigurărilor, care reunește, la Londra, sute de societăți de asigurare-reasigurare și zeci de sindicate. Locul unde se încheie, practic, majoritatea polițelor mari de asigurare și unde ajung, măcar în parte, cele mai valoroase riscuri din lume. Este vorba despre Lloyds.

Polițele maritime, aproape dispărute în România, reprezintă originea asigurărilor în lume. Cât de asigurați sunt românii la Lloyds, fără să știe neapărat

Pentru LLoyds, ca și pentru tot ce însemnau asigurările în etapa de început, polițele maritime au însemnat totul o destul de lungă perioadă de timp. Erau asigurate încărcături, nave și, mai târziu, chiar vieți omenești. Erau anii 1600 și cafeneaua Lloyds, deschisă natural în pas cu “revoluția” cafelei adusă de companiile britanice din colonii, se tranforma, ușor, în ceva mai mult. În 1688, Lloyds apare deja în cea mai cunoscută gazetă londoneză și începe să devină o sursă importantă de știri legate de soarta navelor plecate în lungile expediții comerciale. Nu mult mai târziu încep să fie emise și primele asigurări. În 1734 începe să fie tipărită “Lista Lloyds”, care va deveni principala sursă de informare în legătură cu soarta respectivelor nave și, prin urmare, primul mare furnizor de “date statistice relevante” din istoria asigurărilor.

De aici, Lloyds decolează către ceea ce este astăzi cel mai mare asigurător și reasigurător din lume. Riscurile maritime, desigur mult mai elaborate decât în urmă cu 300-400 de ani, reprezintă și astăzi o linie de business importantă pentru Lloyds. De altfel, toate marile companii din domeniu își asigură navele sau transporturile pe această bursă, integral sau măcar parțial. Circa 3-4% din toate Primele Brute Subscrise(PBS) pe Lloyds vin din zona maritimă, ceea ce, la nivelul de afaceri al companiei înseamnă spre 1,5 miliarde de euro anual, sume plătite pentru polițe care presupun sume asigurate de zeci de miliarde de euro pe an. Mai mult, activitatea de reasigurare, principala linie de business pentru Lloyds, are în componență și riscuri maritime, asigurate de alte entități și reasigurate pe Lloyds.

În România, au fost firme care au încercat să construiască o linie notabilă de afaceri în zona asigurărilor maritime, motiv pentru care și lucrau cu brokeri acreditați Lloyds sau direct cu agenți de acolo. Astfel de companii au activat mai ales în perioada interbelică, însă și în perioada comunistă (ADAS) și după ’90 (mai ales Astra Asigurări și Generali după preluarea Ardaf au avut o divizie dedicată acestei zone). Astăzi, însă, asigurările maritime se mai fac în România doar ocazional și întotdeauna din postura de “fronter”, practic un gestionar al documentației și eventual al dosarelor de daună în relația dintre asigurat și compania care preia riscul și care este din afara României. Cel puțin o parte din aceste riscuri ajung tot pe Lloyds.

Asigurările de aviație, construite pe bazele asigurărilor maritime, reprezintă alte cel puțin 3 procente din business-ul de asigurare directă al Lloyds și alte câteva procente din cel de reasigurare, așadar miliarde de euro din prime brute subscrise și zeci sau chiar sute de miliarde în sume asigurate. Un cont cunoscut la noi, cel al Tarom, este preluat an de an fie de un broker fie de un broker împreună cu un asigurător local (din poziția de fronter) și dus pe aceeași bursă Lloyds, unde mai multe sindicate de reasigurători își împart prima și, proporțional, riscurile asumate.

În final, în marile catastrofe aviatice, tot Lloyds sunt cei care plătesc mare parte din daună. Și această piață este aproape moartă în România, numărul specialiștilor în domeniu fiind atât de redus încât ei trec de multe ori de la o companie la alta sau de la un broker la altul doar pentru că cele câteva conturi din aviație se mută, la rândul lor.

Lecția de asigurări: Plătește clientului atunci când are nevoie și o să crești “ca Făt Frumos”

Lloyds este ceea ce este din mai multe motive, pornind de la “norocul” de a se afla în Regatul Unit al Marii Britanii, una dintre marile puteri comerciale ale tuturor timpurilor și locul de unde a pornit Revoluția industrială. Însă, așa cum îți va spune oricine lucrează acolo sau are legătură cu Lloyds, compania este ceea ce este în primul rând pentru că reputația sa este impecabilă, iar clienții au încredere că vor primi ceea ce trebuie să primească.

Două sunt momentele din istoria Lloyds care au condus la consolidarea acestei imagini. În 1799, o navă mare ajunge celebră pentru că se scufundă. Lloyds plătește despăgubirea, deloc mică, și recuperează clopotul navei, care atârnă și acum ca simbol al sediului central. Evenimentul rămâne în istorie ca “Loss of the Lutine”, ceea ce s-ar traduce ca “dauna Lutine”. Felul în care Lloyds gestionează problema îi consolidează imaginea și doar câțiva ani mai târziu unui dintre agenții săi celebrii emite prima poliță din afara sferei asigurărilor maritime.

Peste încă un secol, în 1906, au loc evenimentul și decizia care vor fixa Lloyds definitiv în istorie ca cel mai bun plătitor de daune și îi va deschide perspectivele pentru cucererirea celei mai noi și mai ofertante piețe, cea din Statele Unite ale Americii (SUA). Astăzi, SUA și Canada generează 55% din afacerile Lloyds.

Atunci, în 1906, compania era relativ la început pe piețele de peste Ocean. Un cutremur distrugător lovește San Francisco. Cuthbearth Heath, șeful Lloyds, își instruiește imediat agenții să plătească rapid și integral toate daunele înregistrate în San Francisco. Este un gest unic în istoria asigurărilor.

Săptămâna viitoare, despre celebrele sindicate LLoyds, despre cifrele ireale din bilanțurile companiei, despre cum funcționează exact Lloyds și despre alte legături cu România. Și…de ce e piața din România invers decât arată un asigurător cu adevărat serios, potrivit Studiifinanciare.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCBusiness și pe Google News

Ţi s-a părut interesant acest articol?

Urmărește pagina de Facebook DCBusiness pentru a fi la curent cu cele mai importante ştiri despre evoluţia economiei, modificările fiscale, deciziile privind salariile şi pensiile, precum şi alte analize şi informaţii atât de pe plan intern cât şi extern.