România nu are un sistem eficient de colectare și valorificare a cauciucurilor uzate. În lipsa unor stimulente economice și a unui cadru legal clar, acestea sunt incendiate pentru a fi recuperată armătura metalică, atrage atenția Raul Pop, manager de proiecte la Ecoteca.

Anvelopele sfârșesc în flăcări pentru câțiva lei din oțel reciclat

„Cauciucurilor li se dă foc pentru armătura metalică. Practic, nu există un sistem clar de colectare și valorificare. Deși în teorie cei care aduc și pun în piață cauciucuri ar trebui să răspundă pentru gestionarea lor, în practică lipsește un act normativ suplimentar care să stabilească exact ce înseamnă această responsabilitate”, a declarat Raul Pop, manager de proiecte la Ecoteca, într-o discuție despre reciclarea deșeurilor în România.

Lipsa clarității legislative face ca răspunderea pentru cauciucurile care intră în România să fie „destul de diluată”, ceea ce le transformă într-un deșeu de care mulți se descotorosesc prin incinerare ilegală, mai ales că oțelul recuperat din interiorul lor are o valoare de piață.

Exemplul bateriilor auto: cum funcționează un sistem care chiar dă rezultate

Un contrast relevant este sistemul aplicat în cazul bateriilor auto, care, potrivit lui Pop, funcționează de ani buni în baza unui mecanism voluntar. „La baterii există deja un sistem prin care, dacă returnezi bateria veche, primești o reducere de 10% la cea nouă. E o sumă semnificativă. În schimb, la cauciucuri nu există nimic similar, deși există o reglementare din 2008-2009.”

Mai mult, această reglementare nu a generat niciun comportament economic funcțional. Spre deosebire de baterii, pentru care există o piață reală de reciclare, cauciucurile uzate ajung să fie arse în spații izolate sau abandonate în natură, în lipsa unor alternative viabile.

Fumul toxic scapă noaptea de sub control

Pop avertizează și asupra pericolelor pentru sănătate. „Cel mai rău e că anvelopele sunt incinerate pentru armătura metalică, iar fumul degajat este extrem de toxic. Da, există sisteme de supraveghere, drone care pot detecta fumul, dar noaptea, când oamenii dorm, în București nu se mai vede nimic.”

De cele mai multe ori, cauciucurile nu ajung la centre specializate, ci sunt lăsate „în crânguri”, în locuri greu accesibile sau unde nu există supraveghere. Unele ajung în fabrici de ciment, dar doar în anumite perioade ale anului și în cantități limitate. „Dacă nu le-a primit fabrica, le abandonezi undeva. Nu există o rețea coerentă de colectare.”

Soluția: să devină mai rentabil să reciclezi decât să arzi

Pentru ca problema să fie rezolvată, Pop spune că este nevoie de un cadru economic în care reciclarea să devină atractivă. „Dacă ar exista o piață și pentru partea de cauciuc, nu doar pentru armătura metalică, atunci ar fi mai rentabil să le duci într-un loc specializat decât să le arzi. Dar în lipsa cererii, nimeni nu face acest efort.”

El subliniază că statul ar putea contribui decisiv, fie prin stimulente financiare, fie prin mecanisme de tip garanție-returnare. „Totul ține de cerere și ofertă. Statul poate influența aceste dinamici dacă își dorește.”

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCBusiness și pe Google News

Ţi s-a părut interesant acest articol?

Urmărește pagina de Facebook DCBusiness pentru a fi la curent cu cele mai importante ştiri despre evoluţia economiei, modificările fiscale, deciziile privind salariile şi pensiile, precum şi alte analize şi informaţii atât de pe plan intern cât şi extern.