De la preluarea mandatului de către Donald Trump, problema deficitului comercial se află în centrul discuțiilor, iar Casa Albă pare să fie obsedată de acest subiect. Astfel, tarifele vamale au ca obiectiv reducerea acestui deficit, care în 2024 se ridica la 918 miliarde de dolari.

Un deficit, două interpretări

Analizând acest subiect, trebuie punctată distincția între bunuri și servicii. Statele Unite au un deficit important pe partea de bunuri (puțin peste 1200 de miliarde de dolari), dar un excedent pe partea de servicii (295 de miliarde de dolari). În această categorie a serviciilor intră serviciile digitale folosite zilnic (marile platforme americane), dar și consultanța financiară.

În ultimele decenii, economia mondială s-a reorganizat astfel încât numeroase țări exportă bunuri pentru a aproviziona imensa piață americană, în timp ce Statele Unite își exportă serviciile. Iar diferența este parțial „reciclată” prin achiziționarea de obligațiuni americane (Treasuries), contribuind astfel la finanțarea deficitului public american. O ecuație care, în ansamblu, avantajează Statele Unite.

O viziune diferită la Washington

Însă administrația actuală are o lectură complet diferită. Pentru aceasta, deficitul comercial este mai degrabă dovada că alte țări se îmbogățesc pe seama americanilor. Pentru a relua o formulă adesea folosită de Donald Trump, țările cu excedent comercial „fac avere” pe spinarea Statelor Unite. Cu o astfel de interpretare a deficitului comercial, devine clar de ce Donald Trump trece sub tăcere problema serviciilor.

Mesajul către electorat

Dar nu este doar o chestiune contabilă sau de interpretare a cifrelor. Pentru a înțelege cu adevărat de ce Donald Trump se concentrează doar pe problema bunurilor, trebuie să revenim la strategia sa politică. Cui se adresează? Și ce mesaj vrea să transmită? De când a intrat în politică, în 2015, obiectivul a fost mereu acela de a se adresa claselor populare – acea Americă albă, victima dezindustrializării și bântuită de ideea declinului american.

La prezentarea tarifelor vamale reciproce – pe 2 aprilie, adică o eternitate în urmă – Donald Trump a cedat cuvântul pentru câteva momente. Și cui i-a acordat acest privilegiu? Nici vicepreședintelui, J.D. Vance, nici secretarului Trezoreriei, Scott Bessent, și nici lui Howard Lutnick, secretar al Comerțului, care a avut doar sarcina de a-i înmâna președintelui celebrul tabel cu suprataxele vamale pentru fiecare țară. Cel care a avut dreptul să apară în lumina reflectoarelor pentru câteva clipe a fost Brian Pannebecker, un muncitor din Detroit și fondatorul mișcării „Auto workers for Trump”.

Mesajul era clar: timp de decenii, restul lumii a furat fabricile și locurile de muncă ale americanilor. Tarifele vamale sunt instrumentul prin care se va putea inversa această tendință. A se concentra pe bunuri înseamnă, așadar, a apăra muncitorii americani.

Serviciile: un subiect evitat strategic

Dacă Donald Trump lasă deoparte problema serviciilor, o face atât pentru că acest lucru servește discursului său politic, cât și pentru că este mai convenabil să eludeze acest subiect în contextul perioadei de negocieri de 90 de zile care tocmai începe. Însă restul lumii nu trebuie să ignore acest aspect. Statele Unite își exportă serviciile peste tot în lume, iar acestea reprezintă un important instrument de negociere în fața lui Donald Trump. Un instrument pe care Comisia Europeană este pregătită să-l activeze.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCBusiness și pe Google News

Ţi s-a părut interesant acest articol?

Urmărește pagina de Facebook DCBusiness pentru a fi la curent cu cele mai importante ştiri despre evoluţia economiei, modificările fiscale, deciziile privind salariile şi pensiile, precum şi alte analize şi informaţii atât de pe plan intern cât şi extern.