Iar răspunsul domniei sale a fost halucinant: ”Nu știu și nu înțeleg politica Băncii Naționale în această chestiune”. De altfel, expertul a recunoscut că nici el nu și-a pus ”această întrebare până când nu am văzut ce face alte țări, chiar din jurul nostru, precum Cehia sau Polonia”. Mai ales în ultimii ani, când economia lumii s-a confruntat cu numeroase provocări, de la crize financiare, conflicte armate și pandemie, la inflație și recesiune, determinând autoritățile de resort să adopte măsuri, să acționeze într-un fel sau altul. 

Contează pe piețele internaționale

Pentru că, după cum a subliniat profesorul Mircea Coșea, ”rezerve de aur mai importante contează pe piețele internaționale ca un fel de garanție, care ar putea să reducă, întrucâtva, dobânda pe care o plătim la anumite credite. Adică am câștiga încredere pe piața creditului, care ar putea să ducă la micșorarea dobânzii. Ar fi o garanție în plus”, a insistat profesorul de economie. Prin urmare, a adăugat el, ”este de neînțeles, deocamdată, de ce Banca Națională nu procedează la achiziții de aur”. 

Să lăsăm cifrele să vorbească 

În acest context merită făcute unele precizări. După cum constată, în ultimul său sondaj Consiliul Mondial al Aurului, achizițiile de metal galben de către băncile centrale s-au accentuat cu precădere în 2022 și 2023, când respectivele instituții au cumpărat cantități istorice de aur. Dar să lăsăm cifrele să vorbească.

2022:

T1: 82,44 tone

T2: 158,57 tone

T3: 458,77 tone (cea mai mare cantitate)

T4: 382,10 tone (prețul unciei de aur atinsese deja 1.813 dolari)

2023: 

T1: 287,69 tone

T2:167,05 tone 

T3: 353,23 tone

T4: 229,41 tone (prețul aurul a depășit pragul psihologic de 2.000 de dolari/uncie, urcând la 2.078,4 dolari)

Iar în primele trei luni din 2024, au fost deja achiziționate de diferite bănci centrale ale lumii 289,7 tone de aur, mai mult decât în oricare perioadă similară din ultimul deceniu. Iar asta în condițiile în care prețul aurului și-a continuat ascensiunea, atingând în mai aproape 2.330 de dolari/unice, de la aproximativ 2020 de dolari/uncie în februarie. Pentru ca acum metalul galben să fie tranzacționat pe piețele lumii la peste 2.460 de dolari/uncie, după ce stabilit un nou record absolut, de 2.483 dolari/uncie. 

De remarcat, totodată, că principalii cumpărători au fost, în primele patru luni ale anului în curs, Turcia (38 tone), China (28,9 tone), India (24,1 tone), Cehia (6,5 tone), Polonia (4,7 tone), Rusia (3,1 tone), dar și Serbia (0,1 tone). 

Polonia, pe locul doi, după China

Și încă un aspect interesant: anul trecut, Polonia a ocupat locul doi, după China în privința achizițiilor de aur, astfel că, la sfârșitul anului trecut, rezervele băncii centrale ale acestei țări europene erau cu 130 de tone mai mari decât la sfârșitul anului 2022, ajungând la 359 de tone. BNR deține în depozitele ei 103,9 tone, locul 39 în lume. Per cap de locuitor, România are aproximativ 5,45 grame de aur, în Polonia acest indicator fiind de 9,75 grame. 

Nu se va recupera nimic 

L-am întrebat pe profesorul Mircea Coșea despre tezaurul de la Moscova, dacă există vreo speranță de recuperare în cazul în care Rusia pierde războiul din Ucraina. ”Nu vom recupera niciodată aurul de la ruși”, a afirmat interlocutorul redacției noastre, precizând că ”sunt enorm de multe valori, trilioane de valori, care nu se vor recupera niciodată, fiind pierdute, furate. Nici acum nu au fost recuperate mai mult de 20% dintre valorile de artă luate de naziști din țările pe care le-au ocupat”. 

Valoarea adăugată de pe vremea SovRom-urilor

Mircea Coșea este de părere că, dacă ar fi să recuperăm ceva ”este valoarea adăugată pe care rușii au luat-o din România în perioada unor societăți care s-au numit SovRom-uri, adică societăți româno-ruse. Atunci, tot ce era profit a fost transferat în Rusia. Lucrurile acestea sunt calculate undeva și ceva ar putea fi recuperat dacă ar exista niște negocieri, dacă ar exista niște presiuni. Dar nu cred că se va întâmpla nici asta, pentru că Rusia, chiar dacă pierde războiul din Ucraina, tot rămâne o forță și va negocia pe picior mare. Dar nu știu dacă va negocia cu România. Dacă intrăm într-un sindicat de țări sau instituții care cer recuperări, poate, dar de la țară la țară nu cred că se va întâmpla. 

Să nu pierdem și aici 

La ceea ce ar trebui să fim în continuare atenți și să nu pierdem este reconstrucția Ucrainei. Acolo este o parte care ne va interesa. Și pe care o vom putea accesa dacă există negociatori buni. Dacă nu, nici asta nu se va întâmpla, cum nu s-a întâmplat nici cu Serbia, nici cu Afganistanul, nici cu Irakul”, a concluzionat profesorul de economie. 

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCBusiness și pe Google News

Ţi s-a părut interesant acest articol?

Urmărește pagina de Facebook DCBusiness pentru a fi la curent cu cele mai importante ştiri despre evoluţia economiei, modificările fiscale, deciziile privind salariile şi pensiile, precum şi alte analize şi informaţii atât de pe plan intern cât şi extern.