Demersurile întreprinse de grupul bancar italian UniCredit, care a anunțat luni că majorarea până la 21% a participației deținute la Commerzbank, deși Guvernul de la Berlin a transmis că se opune unei preluări a băncii germane, a readus la suprafață tema consolidării bancare transfrontaliere, un șarpe de mare și un potențial catalizator pentru acțiunile sectoriale în Europa.

În luna mai, președintele Emmanuel Macron, a dat apă la moară speculațiilor de pe piață, declarând pentru Bloomberg că nu se opune ideii de preluare a unei bănci franceze de către un altă instituție europeană. Cu toate că nu a pomenit nici un nume, acțiunile Société Générale, banca cu cea mai mică valoare bursieră, au urcat în urma acestor comentarii. Ulterior, locatarul de la Elysée a reluat subiectul, precizând că nu el este cel care trebuie să dorească sau să blocheze o consolidare bancară. 

Cu toate acestea, veștile privind Unicredit și Commzerbank au rămas, de această dată, fără ecou pentru acțiunile băncilor franceze listate, respectiv BNP Paribas, Crédit Agricole SA și Société Générale. Piața a refuzat să vadă în această tranzacție semn că astfel de operațiuni ar putea interveni și în Franța. 

Nu cred în fuziuni transfrontaliere

Mai multe elemente explică această lipsă de reacție. În primul rând, dacă Unicredit este o bancă italiană și Commerzbank o bancă germană, natura transfrontalieră a unei potențiale căsătorii trebuie pusă în perspectivă. Unicredit este deja foarte prezentă în Germania, unde grupul italian a intrat în 2005 prin achiziția Hypovereinsbank (HVB). Germania a reprezentat astfel a doua sa piață în 2023, cu 22% din veniturile totale.

Într-o notă publicată săptămâna trecută, firma de cercetare Alphavalue a estimat că intențiile Unicredit ar trebui privite mai degrabă ca o „abordare internă decât o operațiune transfrontalieră, o fuziune cu divizia sa germană HVB fiind considerată mai probabilă decât dorința de a crea gigant bancar european.

Dincolo de cazul specific Unicredit-Commerzbank, consolidarea rămâne un catalizator cu puține șanse de materializare pentru băncile franceze.

Prin mai anul curent, directorul general al BNP Paribas, Jean-Laurent Bonnafé, declara că nu crede în astfel de operațiuni în Europa. „Numai un jucător local poate cumpăra un alt jucător local”, explica el în timpul adunării generale a băncii sale.

Coincidență sau nu, dar directorul general al Société Générale, Slawomir Krupa, a spus același lucru.„Operațiunile de consolidare în Europa sunt extraordinar de improbabile, dintr-o serie de motive”, preciza el, evidențiind în primul rând chestiuni de reglementare. El a evocat, totodată, structura uniunii bancare care limitează astfel de manevre, precum și restricțiile „legate de circulația lichidității transfrontaliere”.

Nu mai este la modă

„În Europa nu există o piață bancară unică, iar consolidarea transfrontalieră nu mai este la modă”, a venit în completare un analist, citat de presa de specialitate. Cu siguranță, în alte țări europene, băncile străine pot avea filiale locale semnificative, ceea ce poate facilita fuziunile.

Dar situația se dovedește a fi foarte diferită în Franța. Banca brotamocî HSBC și cea olandeză ING au părăsit recent piața franceză, după ce și-au cam rupt dinții în Hexagon. Potrivit Alphavalue, pe fondul unor astfel de retrageri, Franța rămâne neatractivă pentru operațiunile transfrontaliere. 

„Concurența acerbă de pe piața creditelor ipotecare și ponderea puternică a reglementării au comprimat marjele și creșterea volumului pe o piață fragmentată, limitând atractivitatea pentru jucătorii care nu sunt încă prezenți” în Franța, susține Alphavalue. În plus, băncile franceze au devenit prea mari, cu o prezență internațională prea puternică, pentru a fi considerate o pradă.

Operațiuni interne improbabile

Ceea ce rămâne este consolidarea internă. Dar acest lucru se dovedește din nou aproape imposibil de implementat. O ecuație din care trebuie scoasă Crédit Agricole SA, deoarece grupul rămâne înainte de toate vehiculul cotat al Crédit Agricole, o bancă mutuală. Ceea ce face ca orice reconciliere să fie foarte complexă.

Fuziunile dintre băncile listate și băncile mutuale sunt puțin probabile, culturile lor corporative fiind foarte diferite, precum și expunerile lor în ceea ce privește veniturile, notează Alphavalue. De exemplu, băncile listate au o prezență mult mai mare în sectorul bancar corporativ și de investiții, precum și în leasingul de automobile.

Biroul de cercetare subliniază așadar că singura opțiune viabilă ar fi, pe hârtie, o fuziune între BNP Paribas și Société Générale. Dar Alphavalue găsește doar un interes foarte limitat pentru o astfel de operațiune.

Presiuni politice

Având în vedere dimensiunea sa, mai mare decât cea a Société Générale, BNP Paribas ar fi neapărat consolidatorul. Și, potrivit studiului, singurul activ potențial interesant al Société Générale pentru banca de pe rue d'Antin ar fi banca sa de finanțare și investiții. Cu toate acestea, până acum, BNP Paribas a preferat în mare măsură creșterea organică în această activitate, mai degrabă decât achizițiile.

Și în orice caz, băncile franceze au ales, în strategia lor, să se dezvolte în afaceri în care au avantaje competitive, mai degrabă decât să crească prin cumpărarea de grupuri generaliste. Crédit Agricole SA a dezvoltat activități de colectare a activelor și finanțare auto, BNP și-a consolidat poziția în managementul activelor. Iar analiștii de la Alphavalue consideră că aceste unități vor continua această strategie.

În opinia lor, un mariaj Société Générale-BNP Paribas ar provoca, fără îndoială, dificultăți de reglementare și presiune politică.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCBusiness și pe Google News

Ţi s-a părut interesant acest articol?

Urmărește pagina de Facebook DCBusiness pentru a fi la curent cu cele mai importante ştiri despre evoluţia economiei, modificările fiscale, deciziile privind salariile şi pensiile, precum şi alte analize şi informaţii atât de pe plan intern cât şi extern.