Întrebările legate de datoria publică ocupă un loc central în dezbaterile politice și economice europene. De la criza financiară globală din 2008, urmată de criza datoriilor suverane din perioada 2010-2012 și apoi de pandemia de Covid-19, diferențele structurale dintre țările Uniunii Europene s-au accentuat considerabil. În acest context, studiul gestionării finanțelor publice în cadrul a trei mari blocuri regionale europene – Nordul, Sudul și Estul – devine esențial pentru a înțelege dinamica îndatorării și eficacitatea politicilor economice aplicate.

Reguli comune versus realități naționale diferite

Problema datoriei publice devine și mai presantă în condițiile în care UE încearcă să-și mențină unitatea economică și monetară, respectând totodată principiile Pactului de Stabilitate și Creștere (PSC). Regulile bugetare comune, bazate pe plafoane pentru deficit și îndatorare, au fost concepute pentru a garanta sustenabilitatea pe termen lung a finanțelor publice și stabilitatea monedei euro. Cu toate acestea, eterogenitatea situațiilor naționale, combinată cu persistența unor șocuri economice asimetrice, pune la încercare capacitatea UE de a coordona eficient politicile fiscale și bugetare.

Pentru a analiza acest fenomen, țările au fost clasificate în funcție de structurile economiilor lor și de orientările politice privind gestionarea datoriei. Trei blocuri distincte au fost identificate:

1. Blocul de Nord (11 țări): Suedia, Lituania, Letonia, Estonia, Finlanda, Germania, Țările de Jos, Irlanda, Belgia, Luxemburg, Danemarca.

Blocul de Nord, format din țări precum Germania, Suedia și Țările de Jos, se remarcă printr-o gestionare tradițional prudentă a finanțelor publice. Aceste state au promovat o cultură a stabilității economice, susținută de politici bugetare solide. Balanțele comerciale ale acestor țări sunt adesea excedentare, iar deficitele publice, atunci când apar, sunt de scurtă durată. Datorită unei credibilități financiare ridicate, aceste state reușesc să se împrumute la rate de dobândă avantajoase, reducând astfel semnificativ costul datoriei. De asemenea, instituțiile lor, inclusiv cele legate de fiscalitate, transparența bugetară și lupta împotriva corupției, contribuie la menținerea unui climat favorabil investițiilor.

2. Blocul de Sud (7 țări): Spania, Portugalia, Franța, Italia, Malta, Cipru, Grecia.

În contrast, blocul de Sud se confruntă cu niveluri mai ridicate ale datoriei publice și dezechilibre bugetare recurente. Cauzele sunt multiple. Multe dintre aceste state au realizat cheltuieli publice semnificative în domenii precum pensii, sănătate și educație, pentru a susține coeziunea socială și dezvoltarea umană. Cu toate acestea, creșterea economică nu a ținut întotdeauna pasul cu ritmul cheltuielilor, ducând la deficite persistente. În plus, economiile acestor state depind adesea de sectoare vulnerabile la crize globale, ceea ce le expune unor riscuri mari în perioade de încetinire economică. Criza datoriilor suverane din perioada 2010-2012 a evidențiat lacune structurale profunde, în ciuda implementării unor reforme.

3. Blocul de Est (9 țări): Republica Cehă, Polonia, Austria, Slovenia, Croația, Ungaria, România, Bulgaria, Slovacia.

Între aceste două extreme, blocul de Est are un profil mixt. Țări precum Polonia, România sau Ungaria au trecut, de la căderea regimului comunist, prin transformări economice și instituționale majore. Integrarea treptată în piața unică europeană, alături de afluxul de investiții străine directe, a susținut o creștere economică deseori remarcabilă. Totuși, situațiile variază considerabil. În timp ce unele economii est-europene înregistrează rate de creștere importante, altele sunt afectate de o guvernanță economică fragilă, deficite bugetare semnificative și dependență de surse externe pentru finanțarea nevoilor economice. Capacitatea de a gestiona datoria variază substanțial între state, din cauza instituțiilor mai puțin dezvoltate sau a practicilor bugetare inadecvate.

Diferențe între blocuri și impactul asupra datoriei

Dinamica datoriei publice scoate în evidență diferențele dintre blocuri. În timp ce blocul Nordului reușește să stabilizeze nivelurile datoriei, blocurile Sudului și Estului înregistrează creșteri semnificative ale datoriei publice în perioade de criză economică. Aceste discrepanțe pot fi explicate prin alegeri bugetare opuse.

Țările din Nord adoptă politici contraciclice prudente, care limitează îndatorarea în momente de criză. În schimb, strategiile adesea prociclice ale țărilor din Sud accentuează dependența lor de datorii, mai ales prin recurgerea la împrumuturi pentru a finanța planuri de redresare economică. Pe de altă parte, economiile din Est, deși dinamice, nu dispun de aceeași capacitate instituțională și financiară ca cele din Nord pentru a controla eficient datoria publică.

Structuri ale datoriei și opțiuni politice divergente

Diferențele dintre blocuri nu se limitează doar la nivelurile datoriei publice, ci și la natura instrumentelor financiare utilizate pentru finanțarea acesteia. În blocul Nord, predominanța titlurilor de creanță reflectă încrederea piețelor financiare. În schimb, blocul Sud folosește o diversitate mai mare de instrumente financiare, ilustrând constrângerile bugetare mai mari. Recursul la credite internaționale este frecvent în această regiune, din cauza unei evaluări financiare mai puțin favorabile. La rândul lor, țările din blocul Est, aflate încă în faza de convergență economică, se bazează mai mult pe investiții străine și împrumuturi pe termen mediu.

Blocul Nord se remarcă prin predominanța aproape absolută a titlurilor de creanță, ceea ce subliniază accesul facil al acestor state la piețele financiare în condiții avantajoase. În schimb, blocul Sud se bazează în mare măsură pe credite și alte instrumente financiare, adesea însoțite de condiții mai puțin favorabile, din cauza expunerii mai mari la riscurile financiare. Țările din blocul Est au un profil intermediar, utilizând într-o măsură mai mare investițiile străine și creditele pe termen mediu.

Datorie și redistribuire

Politicile de redistribuire joacă, de asemenea, un rol esențial în dinamica datoriei publice. Blocul Nord, datorită unei gestionări bugetare stricte și instituțiilor solide, reușește să mențină un nivel ridicat al cheltuielilor publice fără a crește excesiv povara datoriei. În schimb, fluctuațiile cheltuielilor publice din blocul Sud, deseori determinate de măsuri conjuncturale, contribuie la o instabilitate financiară mai mare. De asemenea, rezervele valutare, care influențează direct capacitatea de rambursare a datoriei externe, prezintă diferențe semnificative. Țările din Sud, în special, se confruntă frecvent cu balanțe comerciale deficitare, spre deosebire de excedentele înregistrate de economiile din Nord.

Traiectoriile datoriei publice europene subliniază importanța unei gestiuni adaptate specificităților economice ale fiecărui bloc. Dacă blocul Nord pare mai bine pregătit să facă față viitoarelor crize, blocul Sud trebuie să intensifice reformele structurale și eforturile de gestionare bugetară. Pentru blocul Est, dinamismul economic poate fi un avantaj, cu condiția consolidării fundamentelor instituționale.

Sustenabilitatea datoriei și riscurile asociate

Sustenabilitatea datoriei depinde de nivelurile dobânzilor și de ritmul creșterii economice. Atunci când ratele dobânzilor depășesc ritmul de creștere, povara datoriei se agravează, sporind riscurile de criză. Blocul Sud este deosebit de vulnerabil la aceste dinamici. Coordonarea politicilor economice la nivel european rămâne esențială pentru a preveni crizele viitoare.

Aceste disparități, amplificate de șocuri economice asimetrice, slăbesc unitatea europeană și cresc riscul fragmentării în fața crizelor viitoare. Ele pot compromite capacitatea Uniunii Europene de a răspunde coordonat și eficient provocărilor economice și financiare.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCBusiness și pe Google News

Ţi s-a părut interesant acest articol?

Urmărește pagina de Facebook DCBusiness pentru a fi la curent cu cele mai importante ştiri despre evoluţia economiei, modificările fiscale, deciziile privind salariile şi pensiile, precum şi alte analize şi informaţii atât de pe plan intern cât şi extern.