În context, acesta a precizat că ar fi grozav să se termine cu promisiuni deşarte, care să creeze alte aşteptări ale cetăţenilor ce nu pot fi onorate. 

Dăianu a semnalat că rectificarea are loc în condiţiile în care bugetul public consolidat este teribil de încordat, această încordare având o natură structurală. 

Totodată, preşedintele Consiliului Fiscal susţine că se poate imagina o intrare în Mecanismul cursului de schimb (ERM2) la orizontul anilor 2023-2024, dacă se aplică un program bine articulat de ajustare şi reforme. 

Întrebare: Cum vedeţi ultimul proiect de rectificare bugetară? 

Daniel Dăianu: Rectificarea are loc în condiţiile în care bugetul public consolidat este teribil de încordat, ca niciodată parcă. Încordarea are o natură structurală, ceea ce explică dificultatea de a construi bugete rezonabile, care să mulţumească societatea românească. Afirmând aceasta nu fac aluzie la aşteptările create de promisiuni şi angajamente ce nu au temei în realităţi economice. În România, în pofida unor progrese economice incontestabile, diferenţele faţă de Vest sunt încă mari şi această stare a contribuit la un exod uman în ultimele decenii. Există şi o distribuţie a veniturilor inechitabilă, la care se adaugă slăbiciunea capitalului authoton în raport cu firme străine mari. Guvernarea trebuie însă să concilieze programe ambiţioase de recuperare a decalajelor cu resursele economiei, actuale şi potenţiale; altminteri, se răstoarnă căruţa. Iar a promite prea mult nu face decât să nască frustrări şi nemulţumire generală, mai ales când iluziile dispar şi se vede că "împăratul nu are straie". Este, totodată, esenţial ca aceia care guvernează să fie corecţi în comunicarea cu oamenii, să nu facă promisiuni care trec în sfera irealului. 

Încordarea bugetului este legată de faptul că, de-a lungul ultimilor ani, s-au acumulat tensiuni izvorâte din relaxări fiscale excesive, care au avut drept consecinţă scăderea dramatică a veniturilor fiscale la sub 26% din PIB. Nivelul veniturilor fiscale era oricum scăzut la noi, de aceea relaxări de anvergură au fost mai mult decât imprudente. Concomitent, au avut loc creşteri de cheltuieli "permanente", de venituri în general - astfel că salariile şi pensiile au ajuns să reprezinte peste 75% din cheltuielile bugetului consolidat. Ambele trasee de acţiune (tăieri de taxe şi impozite şi creşteri de salarii/venituri) au tensionat tot mai mult bugetul public; menţinerea deficitului bugetar la limita de 3% din PIB (pe cash, sau pe metodologia europeană) s-a realizat prin reducere sistematică de investiţii. Ironia este că şi acum sunt oameni politici care pledează pentru taxe şi impozite mai mici.... Chiar nu vedem ce ni se întâmplă? 

Daniel Dăianu despre rectificare bugetară: O necunoscută

Este drept că trebuia făcut ceva pentru atenuarea emigraţiei masive, o pierdere de capital uman ce afectează potenţialul de creştere a economiei. Şi, totodată, de a repara inechităţi. Dar este o omisiune greu de înţeles, de acceptat, de ce nu s-a acţionat pentru creşterea veniturilor fiscale/bugetare pentru a evita exagerări, dezechilibre majore. Bulgarii şi polonezii oferă două pilde de urmat privind ameliorarea colectării veniturilor fiscale. Este inacceptabil faptul că în 2017 s-a renunţat la proiectul de informatizare a ANAF, mai cu seamă că se cheltuise echivalentul a peste 10 milioane de euro în acest scop. Iar, se pare, interese ce nu servesc binele public au blocat un demers necesar. 

Rectificarea de acum încearcă să menţină deficitul bugetar la sub 3% din PIB; va fi greu pentru că se mizează pe venituri incerte ca volum - gen colectare mai bună, încasări din "restructurare financiară" (amnistia) etc. În mod normal, un buget nu ia în calcul asemenea resurse dacă se respectă un principiu prudenţial. 

Trebuie să avem în vedere şi premisele construcţiei bugetului. Creşterea economică nu cred că va fi cea prognozată. Însă, va ajuta PIB-ul nominal deflatorul care va fi probabil mai înalt. 

Întrebare: Ce efect credeţi că vor avea măsuri precum taxarea băuturilor răcoritoare, eliminarea sporului de 15% sau taxarea pensiilor speciale? 

Ce trebuie să facă România pentru a intra în zona euro. Studiu

Daniel Dăianu: Creşterea accizei la tutun şi impozitarea băuturilor carbogazoase vor aduce probabil bună parte din veniturile pe care se mizează. Dar nu sunt sume care să schimbe în mod fundamental datele problemei - adică dificultatea de a menţine deficitul sub 3% la finele anului. Sunt semne de întrebare dacă o colectare mai bună a veniturilor fiscale şi "restructurarea financiară" vor aduce cele circa 5,5 miliarde de lei prevăzute în rectificare. Este bine să construieşti o rectificare nu cu resurse ipotetice, ci să consemnezi eventual un deficit în diminuare la finele anului dacă se obţin veniturile respective. Şi acest design al rectificării ilustrează încordarea mare a bugetului şi căutări febrile de a găsi resurse noi. 

Întrebare: Care sunt şansele ca la finalul acestui an deficitul să rămână sub 3%? 

Daniel Dăianu: Greu, foarte greu, dacă prin construcţie se mizează numai pe veniturile suplimentare cuprinse în această rectificare. De aceea, în opinia Consiliului Fiscal vorbim de probabil 3,4-3,7% deficit bugetar ca pondere în PIB dacă nu vor exista măsuri suplimentare de ajustare. Consiliul menţionează, între altele, că nu este firesc să mizezi ex ante pe venituri incerte, precum colectare mai bună şi ce ar aduce amnistia fiscală, pentru a nu depăşi limita de 3% din PIB. Există totuşi un exit, aşa cum s-a procedat în anii trecuţi, de reducere a unor sume pentru investiţii. Dar nu se mai poate merge pe această cale fără a lovi în creşterea economică viitoare. În anii trecuţi a existat un anume spaţiu de manevră întrucât investiţiile publice erau în România între cele mai mari în regiune - peste 5% din PIB. Nu discut aici risipa ce le însoţea. Judecata a fost că, simultan cu reducerea lor, li se pot substitui fonduri europene astfel încât să fie menţinut un volum critic al investiţiilor publice. Dar s-a ajuns la un "prag de durere", de care cu greu se poate trece. 

Dacă Bruxelles va accepta ca unele proiecte cuprinse în Planul Naţional de Dezvoltare Locală (PNDL) să fie finanţate cu bani europeni, dacă s-ar repeta, deci, precedentul din 2018, ar mai interveni un factor ajutător. Altminteri va fi foarte greu. 
Întrebare: Va putea fi păstrat acest obiectiv şi în următorii ani? 
Daniel Dăianu: Este de notat ceva esenţial: 3% nu este şi nu trebuie să fie un deziderat al execuţiilor bugetare. Este o regulă convenită în UE pentru a disciplina bugete naţionale, care să evite intrarea în procedura de deficit excesiv. La noi unii înţeleg 3% ca o cifră magică, de care este bine să stai "lipit". O aiureală, fiindcă atunci când economia creşte puternic nu prin stimulente interne, deficitul este firesc să meargă în jos. Există o ciclicitate a execuţiei bugetare, care depinde de mersul economiei. A fi prociclic când economia este pe val denotă miopie conceptuală şi asumare nenecesară de riscuri. 

Ca să vă răspund direct. Este, în opinia mea, imposibil de menţinut deficitul la circa 3% din PIB în 2020 fără creştere de venituri bugetare, având în vedere presiunile pe buget şi tot mai limitatul spaţiu fiscal pe care îl avem. În 2018 şi 2019 limitarea deficitului a făcut apel la măsuri ce nu pot fi perpetuate. Un exemplu: poţi lua în mod sistematic companiilor de stat profitabile sume ce ar trebui să fie utilizate pentru investiţii? Ca să nu mai vorbesc de ordonanţa faimoasa dată în decembrie 2018. În 2021 se va simţi şi un impact foarte sever al aplicării noii legii a pensiilor, dacă se va merge potrivit calendarului şi în forma preconizată. 

Creşterea veniturilor fiscale este absolut necesară dacă vrem să finanţăm bunuri publice esenţiale (educaţie, sănătate, infrastructură) la un nivel corespunzător, aşa cum stă bine unui stat membru al Uniunii Europene. Vecinii din regiune au venituri de peste 33-34% din PIB. Trebuie să fie informatizat sistemul ANAF, să se renunţe la gama extinsă de excepţii (care înseamnă mulţi bani), să se aplice măsuri ferme de combatere a evaziunii fiscale şi a "optimizărilor ficale". Evaziunea la plata TVA este fără egal în UE. Se poate recurge şi la globalizarea veniturilor cu un regim corespunzător de impozitare. 

Consolidarea bugetară (scăderea deficitului bugetar) este necesară din perspectiva prudenţei şi, mai mult, fiindcă altfel nu se poate intra în anticamera zonei euro, ERM2 şi, apoi, adera efectiv la zona euro. 

Dacă sunt acum atât de mari dificultăţi, va imaginaţi cum va fi dacă se va încerca aplicarea noii legi a pensiilor. Cu cât veniturile fiscale vor creşte mai substanţial în anii ce vin, cu atât mai lesne va fi aplicarea acestei legi. Politicienii vorbesc despre nivelul foarte mic al pensiilor ca procent în PIB - comparativ cu alte state din UE. Şi este adevărat. Dar judecata este unilaterală; se cuvine să avem în vedere şi veniturile fiscale, care sunt cu peste 60% sub media din UE (25-26% faţă de circa 40% din PIB). 

Întrebare: Sunt necesare măsuri de austeritate în România? 
Daniel Dăianu: Vremurile se pot schimba în rău, în lume, în Europa. Nici acum nu sunt tocmai bune. De aceea este nevoie de rezerve, de tampoane, care să uşureze amortizarea şocurilor adverse. În plus, una este să ai peste 35% din PIB venituri fiscale şi altceva sub 26% din PIB. La noi spaţiul de manevră este foarte limitat. 

Măsuri de austeritate pot fi necesare pentru a diminua un deficit, pentru a obţine resurse necesare cerute de situaţii neprevăzute, extreme. Aşa a fost în 2010 în România, deşi nu era singura schemă aplicabilă în situaţia dată. Eu cred că există posibilitatea de a mări veniturile bugetului public în mod semnificativ prin transparentizare fiscală, prin conformare şi disciplină financiară. Pot surveni însă momente când nu pot fi evitate schimbări în regim fiscal. 

Întrebare: Care credeţi că va fi nivelul creşterii economice în acest an? 

Daniel Dăianu: Peste 5% nu mi se pare realist având în vedere faza ciclului economic la noi şi încetinirea globală. Cred că o cifră în jur de 4% este fezabilă. Sunt preocupat de creşterea deficitelor externe, cu cel de cont curent profilându-se la peste 5% din PIB. Ai zice că nu este un nivel mare, mai ales raportat la cum a fost în anii 2007-2008 (era de două cifre). Dar avem şi o finanţare în deteriorare şi cei cu care ne comparăm au o balanţă externă net superioară calitativ. Aş mai zice ceva, care poate miră având în vedere că vine din gura celui care conduce Consiliul Fiscal. Când ai o balanţă externă echilibrată, când deficitul de cont curent nu prea există, pieţele tolerează deficite bugetare mai mari; fiindcă economisirea internă permite alimentarea bugetului prin finanţare. Nu este cazul însă la noi, unde "deficitele gemene" sunt o trăsătură a ultimilor ani. Corecţia macroeconomică prin consolidarea bugetului public este necesară şi din acest punct de vedere, pentru a diminua deficitul de cont curent. Şi ceea ce nu contenesc a spune, ceea ce îşi permite o economie a cărei bancă centrală emite moneda de rezervă, cele mai multe economii emergente nu îşi permit. Dacă o recesiune ar "vizita" România, ar fi foarte periculos să recurgem la o relaxare fiscală şi monetară; o combinaţie letală ce ar declanşa un atac pe leu. Nici o relaxare monetară nu ar fi practicabilă la nivelul de acum al deficitului bugetar. 

Întrebare: Dar în anii următori? 

Daniel Dăianu: Ne va fi greu să înregistrăm ritmuri de peste 4% din PIB în contextul încetinirii economice globale, al unui nivel insuficient al investiţiilor publice şi private. Intervine aici şi atmosfera tot mai tensionată în relaţiile internaţionale. Războiul comercial, al valutelor, nu este un episod scurt ca durată în opinia mea. Suntem într-o perioadă de ascensiune a protecţionismului, de erodare a sistemului internaţional multilateralist. Există animozităţi între SUA şi EU, de neimaginat cu nu mult timp în urmă. Economia germană, de care depindem mult, se gripează. Italia are mari probleme. În UE, în general, lucrurile şchioapătă economic din multe puncte de vedere. 

Întrebare: Care credeţi că va fi impactul introducerii IRCC ( Indicele de referinţă pentru creditele consumatorilor)? 

Daniel Dăianu: Pentru unii debitori poate avea un efect pozitiv, o perioadă de timp. Dar situaţia debitorilor în ansamblu depinde de mersul economiei, al inflaţiei, de echilibrele din economie. Pentru BNR, IRCC a complicat mecanismul de transmisie a politicii monetare. Dar este bine că s-a renunţat la legarea taxei bancare de rata de politică monetară, care este o nerozie. 

Întrebare: Cât de fezabil vi se pare actualul calendar de trecere la euro? 

Daniel Dăianu: În lipsa corecţiilor macroeconomice este o naivitate să crezi că poţi întra în ERM2 şi apoi în zona euro. Ai nevoie şi de un grad de robusteţe economică, care înseamnă paşi de făcut în convergenţa reală şi instituţională, în compatibilizarea funcţionarii sistemului economic intern cu zona euro, inclusiv prin reforme structurale. Corecţiile macro durabile sunt decisive pentru convergenţă nominală - chiar dacă va există un diferenţial de inflaţie faţă de economiile avansate (aşa numitul efect Balasa-Samuelson). 

Consolidarea bugetară nu se poate face în 2-3 ani având în vedere anvergura corecţiilor necesare. Dar trebuie începută; nu se poate aştepta terminarea rundelor de scrutinuri electorale pentru a ne apuca de treabă. 

Cu un program bine articulat de ajustare şi reforme se poate imagina o intrare în ERM2 la orizontul anilor 2023-2024. Este de reţinut că în ERM2 se stă cel puţin 2 ani şi că intrarea în acest mecanism (al cursurilor de schimb, unde leul poate fluctua faţă de o paritate stabilită în raport cu euro între anumite limite) implică intrarea şi în Uniunea Bancară cu un sistem bancar solid. 

Croaţia şi Bulgaria au solicitat Comisiei Europene şi BCE intrarea în ERM2. Noi nu avem datele pentru un asemenea demers acum. Dar se poate gândi şi construi o colaborare instituţională între Guvern şi BNR, de o parte şi Comisia Europeană şi Banca Centrală Europeană, de cealaltă parte, care să ajute pregătirea economiei româneşti pentru intrarea în ERM2 şi aderare. Această colaborare poate începe curând după instalarea noii Comisii la Bruxelles. 

Un test pentru toţi care decid în societate românească este iniţierea unor corecţii în politică macroeconomică în 2020, fie el un an electoral. Ar fi grozav să se termine cu promisiuni deşarte, care să creeze alte aşteptări ale cetăţenilor ce nu pot fi onorate. 

Trebuie să avem noi grijă de noi, în primul rând. Alţii, şi mă refer la statele din UE, pun şi ele interesele naţionale pe primul plan, chiar dacă nu ignoră interesele Uniunii, întrucât vremurile sunt grele şi nori cenuşii se înmulţesc pe cerul Europei, al economiei globale. Iar grijă presupune chibzuinţă, gândire strategică, onestitate în dialogul public şi atenţie faţă de coeziunea socială. Relaţia cu instituţiile europene trebuie să fie cât mai bună.

Interviu realizat de Agerpres

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCBusiness și pe Google News

Ţi s-a părut interesant acest articol?

Urmărește pagina de Facebook DCBusiness pentru a fi la curent cu cele mai importante ştiri despre evoluţia economiei, modificările fiscale, deciziile privind salariile şi pensiile, precum şi alte analize şi informaţii atât de pe plan intern cât şi extern.