O să explic ceva și sper să fie pe înțelesul tuturor: Toată lumea cred ca a înțeles ca preturile la energie au un efect de antrenare în toată economia și societate, iar creșterea lor creează efectul bulgarelui de zăpadă - "snowball effect" -, antrenând creșteri de prețuri în cascadă.

Evident asta se traduce prin inflație care la rândul ei crește direct proporțional cu ritmul de creștere al preturilor la energie (așa numitele prețuri administrate). Ei bine, dacă ai doar un puseu de creștere al preturilor la energie, vei avea un efect de baza, de antrenare, la celelalte prețuri ale bunurilor și serviciilor care se întinde pe o perioadă de până la un an, funcție de ciclul de rotație al capitalului înglobat în acele bunuri și servicii care se valorifica. 

Dacă apare al doilea puseu de creștere la energie, el generează un al doilea efect de baza care la rândul sau se întinde cu încă un an, dar care se adaugă la primul. Și tot așa, fiecare puseu va genera efecte în lanț, adăugând implicit și la cele anterioare, iar inflația devine galopantă și aproape imposibil de controlat.

În prezent, ne aflăm în situația în care puseele de creștere s-au transformat într-o creștere constantă a prețurilor la energie pe o perioadă care depășeste 24 de luni de aici înainte iar asta o poate observa oricine analizează bursele la termen. La creșterea constanta se adaugă o serie de riscuri conjuncturale care se manifestă sau se vor manifesta, cel mai important ținând nu de creșterea consumului cum greșit se crede în multe analize (în general consumul de energie are caracter inelastic, iar cei care pică în capcana creșterii consumului se fac ca nu observă sau nu au capacitatea de a observa că acest consum crește acum pentru ca se compara cu perioada cand a fost restrictionat) ci de volatilitatea prețului de furnizare pe un întreg continent care a decis o politică verde fără a avea mai întâi o ofertă de energie verde. Cu alte cuvinte nu putem vorbi de conjunctural sau temporar când avem un trend și o serie de riscuri manifeste pe termen mediu de prognoză.

Scumpirea banilor

Se spune că ridicarea nivelului ratelor dobânzii de politica monetară ale unei Bănci Centrale are efect în temperarea vitezei de creștere a inflației. Și, pe bună dreptate, chestiunea asta funcționează doar atunci când în inflație se resimte efectul de bază al unor cauze care au încetat să se manifeste. Practic, scumpirea banilor (căci asta înseamnă creșterea ratelor de dobânda, ca să înțelegeți ușor) acționează asupra unui bulgăre de zăpadă în mișcare, încetinindu-i viteza de rotație pentru că elementele care îl compun devin mai greu de rostogolit. 

În schimb dacă ridicarea nivelului dobânzilor intervine atunci când procesul de creștere a prețurilor se manifestă în continuare dinspre bază (adică nu dispare cauza care generează creșterea preturilor) atunci efectul este foarte nociv pentru economie pentru că în loc sa reducă inflația o ajută să crească (adaugă în efectul de antrenare, crescând costurile de finanțare, în fapt costul capitalului, factor economic determinant).

Aceasta este de altfel și una din cauzele pentru care Banca Națională a României nu a intervenit până acum, dincolo de nevoia de a lăsa lichiditate ieftina într-o piață în care statul presează prin deficite și datorii asupra lichidității curente a economiei. Problema este că, în acest moment, în România avem efecte de tip bulgare de zăpadă în cascadă. Pentru a domoli inflația BNR ar trebui sa crească dobânzile. Dar pentru a creste dobânzile, statul ar trebui ca mai întâi să oprească șuvoiul creșterilor de preț la energie, care se manifesta ca o viitură.

Pe termen scurt, nu există o altă soluție decât plafonarea prețurilor la energie. Pe termen mediu și lung pot fi găsite și alte soluții. Dar chiar și dacă ar interveni plafonarea prețurilor la energie, intervenția BNR pe dobânzi nu este bine să se facă imediat pentru ca efectul de antrenare din inflatie al preturilor de dinainte de plafonare are încă viteză prea mare iar dobânzile ar accelera bulgărele de zăpadă (ar influența în sus inflația, prin creșterea costurilor capitalului înglobat în bunuri și servicii) în loc să acționeze ca un instrument de frânare. 

Un cerc vicios

Pe de alta parte este un cerc vicios. Cât timp dobânzile sunt jos și lichiditatea crescuta se naște un alt efect de antrenare în stimularea inflației. Cu alte cuvinte, dacă lași preturile sa crească și ai și lichiditate mare în piață ai cocktail Molotov pe inflatie. Dacă crești dobânda și diminuezi lichiditatea dar preturile de baza cresc ai tot un cocktail Molotov cu efecte mult mai nocive decât inflatia pentru ca riști stagflatia prin crearea unei crize de lichiditate care îți face cererea agregată praf.

Dacă stopezi creșterea de prețuri și concomitent crești dobânzile diminuând lichiditatea, efectul pe  inflație rămâne stimulativ iar încetinirea ritmului de creștere începe de la un nivel superior celui la care erai când ai decis stoparea creșterii preturilor bază. Singura soluție fezabila este stoparea creșterii preturilor bază, urmată de creșterea dobânzilor de referință numai după perioada îndeplinirii unui ciclu de rotație a capitalurilor pe termen scurt, astfel încât diminuarea lichidității dată de creșterea dobânzilor sa fie compensata de lichiditatea eliberată prin rotația bunurilor și serviciilor și de abia de atunci începe să se resimtă încetinirea ritmului de creștere al inflației (sau cum se mai spune, scăderea inflației).

Nu există hocus-pocus în economia mare. Dezechilibrele macro nu se rezolva din pix. Asta am vrut sa știți și să înțelegeți.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCBusiness și pe Google News

Ţi s-a părut interesant acest articol?

Urmărește pagina de Facebook DCBusiness pentru a fi la curent cu cele mai importante ştiri despre evoluţia economiei, modificările fiscale, deciziile privind salariile şi pensiile, precum şi alte analize şi informaţii atât de pe plan intern cât şi extern.