Totuși, în ceea ce privește China, unul dintre principalele motive ale pierderii competitivității, devalorizarea competitivă a yuanului, procedeu interzis în mod normal, el pare decisiv în capacitatea Chinei de a oferi produse la prețuri imbatabile

Deteriorarea competitivității Europei are mai multe cauze interne bine identificate:

- O inflație de standarde și reglementări la care sunt supuse companiile europene, nu concurenții lor internaționali.

- Costurile energiei sunt prea mari.

- Un sistem de pensionare care dezechilibrează bugetele naționale și care ajunge la capăt de drum. Odată cu îmbătrânirea populației modelul de pensionare go (majoritatea din Europa) care a fost relevant după Al Doilea Război Mondial, nu mai este actual astăzi. Iată de ce, este de părere Stéphane FAUREO, trecerea, cel puțin parțială, către un model de capitalizare ar avea avantajul de a face posibilă reechilibrarea conturilor bugetare.

- Piețe de capital fragmentate ce limitează capacitatea Europei de a finanța inovarea, deși astfel s-ar economi puternic. Din păcate, în lipsa unei impozitări armonizate, cel puțin pe capital, este greu de imaginat dezvoltarea unor soluții la scară europeană de direcționare a economiilor către acțiuni (și proiecte de investiții) mai degrabă decât către obligațiuni ale statelor.

- În sfârșit, procesele europene de luare a deciziilor care sunt prea lente, iar deciziile sunt adesea prea timide (de exemplu, lipsa unui răspuns real la IRA, lipsa armonizării impozitării întreprinderilor, dificultate în definirea unei politici de migrație etc.), consecințele dreptului de veto care împiedică adoptarea unor soluții radicale, dar eficiente și rapide, așa cum sunt se întâmplă de multe ori în SUA. 

Cu toate acestea, în ceea ce privește China, este necesară o altă explicație: devalorizarea competitivă a yuanului chinezesc, făcând imposibilă orice competiție.

Indicatorii acestei strategii competitive de devalorizare par însă evidenti:

- Excedentul balanței comerciale chineze care continuă să crească an de an.

- Creșterea rapidă a PIB-ului pe cap de locuitor în paritate cu puterea de cumpărare (cel mai reprezentativ indicator al creării de bogăție a unei țări, de asemenea foarte puternic corelat cu câștigurile de productivitate) cu o creștere de +450% începând din 2000, față de doar +33% pentru Statele Unite și +21,6% pentru zona euro.

- În același timp, în ciuda unui nivel comparabil al inflației (sau chiar ușor mai scăzut pentru China), yuanul a rămas aproape stabil pe parcursul perioadei în comparație cu dolarul, în timp ce yuanul ar fi trebuit, în mod normal, să se aprecieze pentru a reprezenta adevărata putere economică a Chinei1.

- Această subevaluare deliberată a monedei chineze permite Beijingului să ofere produse pentru export la prețuri imbatabile. În timp ce China și-a dezvoltat considerabil capacitățile de producție, puterea economică și nivelul său de productivitate, moneda sa este menținută artificial la aproape de paritatea cu dolarul. 

Mai multe țări europene sunt îngrijorate de potențialele răspunsuri din partea Chinei. Din păcate, aceasta este o viziune pe termen scurt. Pentru companiile europene, cu excepția cazului în care desfășoară producție locală, pare iluzoriu să creadă că pot menține cote de piață semnificative în China pe termen lung. Oricare ar fi sectoarele de activitate, China se organizează pentru a-și domina piața internă pe termen mediu și lung. De asemenea, se organizează pentru a cuceri toate piețele de pe planetă care îi sunt încă accesibile. 

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCBusiness și pe Google News

Ţi s-a părut interesant acest articol?

Urmărește pagina de Facebook DCBusiness pentru a fi la curent cu cele mai importante ştiri despre evoluţia economiei, modificările fiscale, deciziile privind salariile şi pensiile, precum şi alte analize şi informaţii atât de pe plan intern cât şi extern.