La începutul lui 1943, amiralul Isoroku Yamamoto, comandantul forțelor navale japoneze, era unul dintre cei mai urâți oameni în SUA, după ce a pus la punct și executat planul de atac împotriva americanilor la Pearl Harbour în aprilie 1943.

Operațiunea Răzbunarea

Ca și în atacul cu dronă în care a fost ucis Qassem Soleimani, totul a început cu un mesaj interceptat. Dar în 1943 nu era vorba despre un apel telefonic ci un mesaj radio de rutină.

În primăvara anului 1943, Japonia avea probleme, SUA capturaseră Guadalcanal, în ciuda pierderilor de nave și avioane ale japonezilor.

Criticile înțepătoare la adresa comandanților care nu se deplasau pe front pentru a evalua situația reală din teren, Yamamoto a decis să meargă să viziteze unitățile navale și aeriene din pacificul de Sud mai precis din insula Bougainville.

Așa cum se obișnuia, un semnal codat a fost trimis pe 13 aprilie 1943 pentru mai mulți comandanți, mesaj în care era și itinerariul amiralului cât și detaliile de transport. În pofida faptului că japonezii au trimis mesajul codat după un sistem nou de criptare, americanii au putut totuși să îl decodeze în mai puțin de 24 de ore.

Amiralul Chester Nimitz, comandantul forțelor din Pacific, a autorizat doborârea avionului cu care Yamamoto de deplasa. Ordinul a fost primit cu mare bucurie de comandantul flotei americane din Pacific, William “Bull” Halsey.

Coșmarul NATO: Invazia Islandei de către ruși

Însă lichidarea generalului Japonez nu era un lucru atât de lesne. Americanii aveau ceva probleme tehnice. Avioanele F4F Wildcat și F4U Corsair nu puteau străbate distanțe atât de mari pentru a intercepta avionul cu care se deplasa amirajul japonez. Singurul avion de luptă care putea acoperi o asemenea distanță era avioul Lockheed P-38G Lightning.

Dar chiar și această aeronavă trebuia să facă față unei provicări. Pentru a nu putea fi detectat, avionul trebuia să zboare la distanța de cel puțin 80 km de malurile insulelor, ceea ce însemna că trebuia să zboare ”în orb” circa 650 de kilometri la o înălțime de 16 metri deasupra apei.

Pentru ca lucrurile să fie și mai rele, avionul nu beneficia de sprijinul radarelor pentru a fi ghidat către țintă sau măcar pentru a putea fi indicată poziția avionului în care Yamamoto se afla. Singura șansă era interceptarea avionului în locul și la ora la care era programat să se afle.

Totul se baza pe probabilități și pe punctualitatea proverbială a japonezilor. Conform calculelor, interceptarea trebuia să aibă loc la ora 9:35 a.m.

Americanii au desemnat 18 avioane P-38 pentru misiune, din care 4 trebuiau să intercepteze aeronava lui Yamamoto, în timp ce restul trebuiau să zboare deasupra pentru a acoperi împotriva unui eventual atac al japonezilor. Din cele 18 au ajuns să efectueze misiunea numai 16 după ce două avioane au avt probleme tehnice.

Cu toate plănuirile detaliate, americanii au ajuns la perdormanța de a ajunge la locul de intreceptare cu un minut mai devreme, un lucru remarcabil, spun analiștii.

Zidul Berlinului. 30 de ani de la căderea Cortinei de fier

Două bombardiere japoneze Betty carea zburau la o înălțime de 1372 de metri au apărut exact în minutul următor, unul dintre aeronave avîndu-l la bord de amiral cât și echipa sa din care făcea parte și viceamiralul Matome Ugaki. Cele două avioane erau escortate de 6 avioane de luptă A6M Zero, care zburau deasupra celor două Betty.

Cât încă nu fuseseră detectate, 12 avioane Lightings au urcat la 550 de metri înălțime în timp ce restul de 4 au început atacul celor două Betty. Americanii trebuiau obligatoriu să doboare amândouă aeronavele deoarece nu știau în care din ele se afla Yamamoto.

Primele două avioane care abeau misiunea de a-l ucide pe amiralul japonez aveau la manșă pe căpitanul Thomas Lanphier Jr. și locotenentul Rex Barber.

Lamphier s-a angajat în luptă cu avioanele de escortă în timp ce Barber a început urmărirea celor două bombardiere. Proiectilele trase de Barber au lovit primul Betty, avion despre care se știa că este fragil și că ia foc ușor. Acest avion s-a prăbușit cu singurul motor încă funcțional dar în flăcări.

Cel de-al doilea Betty a fost atacat de 3 avioane P-38 după care s-a răbușit în apă. Americanii au avut din nou noroc, avionul care s-a prăbușit arzând în junglă îl avea la bord pe Yamamoto. Amiralul Ugaki, care se afla în avionul căzut în apă, a supraviețuit. Ugaki, la câteva ore după ce împăratul Hirohito a anunțat capitularea, s-a urcat într-un avion pentru o misiune kamikaze după care nu a mai putut fi văzut.

Uciderea lui Yamamoto este semnificativă și la această oră pentru că a fost citată ca precedent pentru uciderea lui Qassem Soleimani, în atacul cu dronă.

Asasinarea amiralului japonez a fost o acțiune legală din punctul de vedere a legilor războiului. Acesta era un soldat inamic, care se afla la bordul unui avion inamic și care a fost atacat de militari americani în uniforme la bordul avioanelor militare. Același lucru este valabil și pentru tentativa ratată de asasinat împotriva lui Rommel, acțiune a britanicilor.

Ceea ce este interesant cu adevărat este faptul că în comparație cu asasinatele din timpul războilui armata nu avea nevoie de acceptul civililor. Totul a fost o chestiune militară care a fost organizată de militari și executată tot de militari.
Uciderea lui Yamamoro a fost importantă la nivel simbolic, însă din puct de vedere militar a fost numai o altă victimă de război.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCBusiness și pe Google News

Ţi s-a părut interesant acest articol?

Urmărește pagina de Facebook DCBusiness pentru a fi la curent cu cele mai importante ştiri despre evoluţia economiei, modificările fiscale, deciziile privind salariile şi pensiile, precum şi alte analize şi informaţii atât de pe plan intern cât şi extern.