Cum ar decurge un război între Rusia și NATO în țările baltice?

Șansele unei invazii rusești în Letonia, Lituania și Estonia par destul de îndepărtate. Chiar și Corporația RAND sugerează că un atac rusesc asupra unui stat membru NATO este scăzut, chiar dacă alianța se confruntă cu un dezechilibru convențional. "Analiza noastră sugerează că disuasiunea NATO împotriva unui atac convențional al Rusiei asupra unui stat membru NATO este în prezent puternică", se arată într-un raport recent al RAND. "În timp ce evaluăm că un atac rusesc asupra NATO pe termen scurt este foarte puțin probabil, pare, de asemenea, probabil că Rusia va explora alte căi pentru a-și semnala nemulțumirea față de îmbunătățirile în curs ale posturii SUA și NATO".

Alți analiști sunt de acord că Rusia nu are nicio dorință de a invada statele baltice, toate trei făcând parte cândva din Uniunea Sovietică și din Imperiul Rus înaintea acesteia. "Rușii nu par să aibă niciun plan asupra țărilor baltice", a declarat Olya Oliker, consilier senior și director al Programului Rusia și Eurasia la Centrul pentru Studii Strategice și Internaționale. "Cu toate acestea, ei sunt din ce în ce mai conștienți de faptul că Statele Unite și mulți dintre ceilalți aliați din NATO cred că au. Deși se străduiesc să nege acest lucru, ei văd un avantaj strategic în menținerea NATO la limită inclusiv în regiunea Mării Baltice."

Într-adevăr, din punctul de vedere al Kremlinului, nu există niciun motiv pentru ca Rusia să invadeze aceste foste republici sovietice. În timp ce Rusia, încă de pe vremea marelui ducat al Moscovei, a avut planuri istorice asupra țărilor baltice - care au fost cucerite sub împăratul rus Petru cel Mare în timpul Marelui Război al Nordului, care a durat între 1700 și 1721 - pentru a-și asigura accesul la mare, actuala conducere de la Kremlin speră să își construiască facilitățile din Sankt Petersburg ca un substitut.

"În ultimii douăzeci de ani, Rusia a investit miliarde de dolari pentru a construi noi porturi maritime în apropierea Sankt Petersburgului, astfel încât porturile maritime estoniene și letone nu vor mai fi necesare", a declarat Vasily Kashin, cercetător senior la Centrul pentru Studii Europene și Internaționale Comprehensive de la Școala Superioară de Economie din Moscova. "Și cu excepția porturilor maritime, care erau necesare pentru a exporta mărfuri rusești, nu a existat niciodată nimic cu adevărat important în aceste țări".

Pentru Kremlin, reducerea dependenței Rusiei de porturile de la Marea Baltică este o mare prioritate. "Înlocuirea capacităților logistice din statele baltice cu cele interne a fost într-adevăr o prioritate importantă a întregii președinții Putin", a declarat Kashin. "Nu are sens să cucerim statele baltice, după ce toți banii au fost deja cheltuiți pentru alternative".

În plus, Kremlinul are mijloace limitate pentru a ataca țările baltice chiar dacă ar dori acest lucru. Cea mai mare parte a forțelor convenționale ale Moscovei sunt concentrate în altă parte - ar fi nevoie de timp pentru a aduna o forță capabilă să respingă un contraatac NATO. Între timp, Kremlinul nu are opțiunea de a valorifica marile populații de etnie rusă din aceste republici baltice.

"'Războiul hibrid', în stil Crimeea sau Donbass, cu toate acestea, cu greu poate fi folosit acolo unde este cel mai de temut: în statele baltice și în Polonia", a scris Dmitri Trenin, directorul Centrului Carnegie Moscova, în cartea sa "Should We Fear Russia? "Dincolo de intențiile Moscovei, autoidentificarea rușilor locali cu Federația Rusă nu poate fi comparată cu cea a locuitorilor din Crimeea. Chiar dacă naturalizarea în Letonia și Estonia a fost îngreunată pentru rușii locali, aceștia nu se uită la Moscova pentru protecție și îndrumare. Daugavpils nu este Donețkul în așteptare, iar Narva nu este Lugansk. Polonia este un caz și mai neverosimil. Modelul Donbass nu este ușor de transferat, iar angajarea lui pe teritoriul unui stat membru NATO îi refuză Kremlinului orice rațiune."

Asta înseamnă că Rusia ar trebui să recurgă la mijloace militare convenționale pentru a invada țările baltice, dacă Moscova ar avea această dorință. Dar chiar și acolo, Rusia nu este poziționată pentru a întreprinde astfel de acțiuni. Kremlinul ar trebui să își consolideze forțele în regiune înainte de a lansa o invazie, ceea ce ar avertiza NATO cu privire la un atac iminent. "Există o acumulare în apropierea graniței ucrainene. Dacă vrem să invadăm țările baltice, este nevoie de relocarea forțelor, ceea ce ar putea avertiza inamicul", a declarat Kashin.

Într-adevăr, după cum remarcă Mike Kofman, cercetător la Center for Naval Analyses, forțele rusești din apropierea țărilor baltice sunt departe de a fi cele mai bune ale Moscovei. "Modernizarea militară a Rusiei și extinderea structurii de forțe a ignorat regiunea baltică până de curând", a scris Kofman în cartea Russia Matters a Centrului Belfer al Universității Harvard. "În ciuda activității aeriene și navale provocatoare concentrate în zonă, forțele rusești bazate acolo sunt în principal defensive și, pe deasupra, îmbătrânite. Există indicii că o schimbare în mărimea și puterea forțelor rusești este inevitabilă, dar aceasta va fi treptată, în parte informată de ce forțe alege NATO să desfășoare".

Arma care va revoluționa arta războiului. A fost botezată KUB VIDEO

După cum notează Kofman, ar fi posibil ca forțele rusești să se deplaseze rapid de la granița ucraineană către statele baltice, însă o invazie ar fi plină de pericole pentru Moscova. Un studiu RAND a postulat că armata rusă ar putea cuceri rapid toate cele trei state baltice cu ajutorul forțelor sale convenționale în doar treizeci și șase de ore, însă analiza are lacune. Studiul RAND ia în calcul doar o invazie inițială a țărilor baltice, nu acoperă un contraatac NATO sau o escaladare nucleară.

"Aproape doi ani de wargame și analize extinse arată că, dacă Rusia ar efectua un atac de scurtă durată împotriva statelor baltice, forțele Moscovei s-ar putea rostogoli până la periferia capitalei estoniene Tallinn și a capitalei letone Riga în treizeci și șase până la șaizeci de ore. Într-un astfel de scenariu, Statele Unite și aliații lor nu numai că ar fi depășite și depășite în armament, dar ar fi și în inferioritate numerică", scriu David A. Shlapak și Michael W. Johnson de la RAND Corporation în War on the Rocks.

Într-adevăr, alți analiști, cum ar fi Jeff Edmonds de la Center for Naval Analyses, sunt de acord că Rusia ar putea probabil să copleșească țările baltice cu forțele pe care le are la dispoziție. "Rușii au o depășire clară de acolo și îi pot copleși rapid", a declarat Edmonds pentru National Interest.

Dar, după cum notează Kofman, Rusia ar trebui să își dimensioneze forța de invazie nu doar pentru a învinge forțele locale ale NATO din țările baltice, ci și pentru a lupta împotriva întregii alianțe și a învinge un contraatac. Planificatorii de la Moscova ar trebui să ia în calcul un contraatac inevitabil al Statelor Unite și al aliaților săi, astfel că nu s-ar limita la o forță de invazie de 27 de batalioane de luptă, așa cum se presupune în studiul RAND. De asemenea, Kremlinul nu și-ar permite în mod necesar doar un termen de zece zile.

"Dacă Rusia ar plănui o invazie la scară largă a statelor baltice, ar trebui, de asemenea, să plănuiască să se confrunte cu tot NATO și să se apere împotriva unui contraatac", a scris Kofman în War on the Rocks. "De obicei, marile puteri nu atacă superputerile cu forțe adunate la grămadă și speră la ce e mai bun. Moscova ar aduce probabil o forță de câteva ori mai mare decât cea presupusă în wargame și ar menține logistica pentru a desfășura unități suplimentare din alte districte militare. Opiniile vor varia între experții militari ruși cu privire la mărimea forței pe care Rusia ar putea-o aduna în grabă, dar o estimare pe care bănuiesc că nu o veți auzi este de douăzeci și șapte de batalioane adunate laolaltă pentru ceea ce ar putea fi al treilea război mondial. Gândiți-vă la mult mai mult și nu în limita de timp arbitrară de zece zile [a studiului RAND]."

Dacă rușii nu intenționează să invadeze țările baltice și nici nu au forțele necesare pentru a începe un război, ce ar putea declanșa un conflict în Letonia, Lituania și Estonia? Oliker prezintă un scenariu plauzibil în care o neînțelegere ar putea declanșa un război.

"Este plauzibil ca zăngănitul săbiilor, poate combinat cu exercițiile, să determine țările NATO să fie îngrijorate că se plănuiește un fel de acțiune rusă în țările baltice", a declarat Oliker. "Dacă acest lucru are ca rezultat acțiuni militare ale NATO orientate spre neutralizarea capacităților rusești din Kaliningrad, Moscova ar putea, la rândul ei, să perceapă acest lucru ca pe o amenințare (reamintim că majoritatea scenariilor Rusiei încep cu un fel de agresiune NATO) și să ia măsuri pentru a ameliora această amenințare. În special în absența unor canale de comunicare solide și dacă tensiunile sunt altfel ridicate, este posibil ca aceste acțiuni concurente să ducă la o spirală de escaladare, inclusiv, cu toată lumea pe muchie de cuțit și prezicând o agresiune din partea potențialului adversar, la conflict."
Dacă ar izbucni un război în țările baltice între Rusia și NATO, s-ar putea ca în cele din urmă să fie irelevant care este echilibrul convențional pe teren. "Cealaltă problemă cu fixarea pe descurajarea convențională în lupta baltică este că, la fel ca în vechea confruntare dintre NATO și Pactul de la Varșovia, această bătălie este plină de oportunități de escaladare nucleară", a scris Kofman. "Majoritatea experților ruși pe care îi cunosc în comunitatea de analiză militară, inclusiv cei din Rusia, nu văd prea multe șanse ca bătălia convențională cu NATO să rămână convențională."
Dacă forțele NATO trec pe teritoriul rusesc, acest lucru ar putea provoca un răspuns nuclear din partea Moscovei. "Există posibilitatea ca, dacă forțele rusești sunt suficient de degradate sau înfrânte în Kaliningrad, Moscova să recurgă sau să amenințe cu prima utilizare nucleară", a scris Kofman. "Escaladarea nucleară nu este asigurată, dar, având în vedere impactul unui astfel de rezultat, poate că cea mai bună strategie este de a lua decizii care să ofere cele mai multe oportunități de gestionare a dinamicii escaladării. Aceasta înseamnă o postură de forță orientată spre flexibilitate strategică, nu spre încrâncenare". Un astfel de război va escalada aproape sigur într-un război nuclear total între singurele două superputeri nucleare ale planetei - ceea ce înseamnă că toată lumea pierde.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCBusiness și pe Google News

Ţi s-a părut interesant acest articol?

Urmărește pagina de Facebook DCBusiness pentru a fi la curent cu cele mai importante ştiri despre evoluţia economiei, modificările fiscale, deciziile privind salariile şi pensiile, precum şi alte analize şi informaţii atât de pe plan intern cât şi extern.