Creanțele fiscale pentru anul 2020 se prescriu. Cât timp mai are ANAF

Dreptul ANAF de a stabili creanțe fiscale pentru anul 2020 se prescrie, în regulă generală, la 1 iulie 2026. Informația este reală, dar trebuie citită cu atenție, pentru că nu orice datorie fiscală dispare automat la această dată, iar termenul poate fi întrerupt sau suspendat în mai multe situații prevăzute de lege.

Prevederile nu se află în Codul fiscal, ci în Codul de procedură fiscală, Legea nr. 207/2015. Mai exact, este vorba despre articolele 110, 111 și 112, care reglementează prescripția dreptului organului fiscal de a stabili creanțe fiscale, adică termenul în care Fiscul mai poate emite o decizie de impunere sau un alt titlu de creanță pentru obligații fiscale aferente unei anumite perioade.

Este o distincție importantă. Una este prescripția dreptului ANAF de a stabili creanța fiscală, adică de a constata și calcula oficial suma datorată, și alta este prescripția dreptului de a cere executarea silită a unei datorii deja stabilite. Această a doua situație este reglementată separat în Codul de procedură fiscală, la articolele privind executarea silită.

Ce termen are ANAF pentru a stabili creanțe fiscale

Potrivit Codului de procedură fiscală, dreptul organului fiscal de a stabili creanțe fiscale se prescrie, ca regulă generală, în termen de 5 ani, cu excepția cazului în care legea dispune altfel.

Termenul începe să curgă de la data de 1 iulie a anului următor celui pentru care se datorează obligația fiscală. Aplicat la anul fiscal 2020, calculul este următorul: obligațiile sunt aferente anului 2020, termenul începe să curgă la 1 iulie 2021, iar cei cinci ani se împlinesc la 1 iulie 2026.

Prin urmare, formularea corectă este că, de la 1 iulie 2026, se prescrie dreptul organului fiscal de a stabili creanțe fiscale aferente anului 2020, dacă nu au intervenit cauze de suspendare sau întrerupere a termenului.

În limbaj obișnuit se spune, uneori, că „se prescrie anul 2020”. Juridic însă, nu anul în sine se prescrie, ci dreptul ANAF de a mai emite titluri de creanță pentru obligații fiscale aferente acelui an.

Când termenul este de 10 ani

Codul de procedură fiscală prevede și o situație specială: dreptul de a stabili creanțe fiscale se prescrie în termen de 10 ani atunci când acestea rezultă din săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală.

În acest caz, termenul nu se calculează după regula obișnuită de la 1 iulie a anului următor, ci curge de la data săvârșirii faptei care constituie infracțiune, sancționată ca atare printr-o hotărâre judecătorească definitivă.

Această excepție este relevantă mai ales în cazurile în care obligațiile fiscale sunt legate de fapte de evaziune fiscală sau de alte infracțiuni constatate definitiv de instanță.

Citește și: ANAF intensifică recuperarea datoriilor. Noua strategie. Ce trebuie să ştie firmele vizate

În ce situații se poate întrerupe prescripția

Termenul de cinci ani nu curge întotdeauna liniar până la final. Codul de procedură fiscală prevede situații în care prescripția se întrerupe. Efectul este important: după întrerupere, poate începe să curgă un nou termen de prescripție, în condițiile legii.

Prescripția se întrerupe, printre altele, în cazurile și condițiile stabilite de lege pentru întreruperea termenului de prescripție a dreptului la acțiune.

De asemenea, termenul se întrerupe la data depunerii de către contribuabil a declarației de impunere după expirarea termenului legal de depunere. Cu alte cuvinte, dacă o declarație care trebuia depusă la termen este depusă mai târziu, acest lucru poate avea efect asupra calculului prescripției.

Un alt caz este cel în care contribuabilul corectează declarația de impunere sau face un alt act voluntar de recunoaștere a creanței fiscale datorate. Practic, o corectare voluntară sau o recunoaștere a datoriei poate influența termenul în care Fiscul mai poate stabili creanța.

Citește și: Cine trebuie să depună Declarația Unică și după 25 mai. Termenul a trecut, dar obligația nu dispare

Când se suspendă termenul de prescripție

Pe lângă întrerupere, legea prevede și suspendarea termenului de prescripție. În acest caz, timpul nu mai curge pe durata suspendării, iar calculul se reia după încetarea cauzei de suspendare.

Prescripția se suspendă, de exemplu, pe perioada cuprinsă între data începerii inspecției fiscale sau a verificării situației fiscale personale și data emiterii deciziei de impunere ca urmare a controlului, cu condiția respectării duratei legale de efectuare a acestuia.

De asemenea, termenul se suspendă pe perioada în care contribuabilul se sustrage de la efectuarea inspecției fiscale sau a verificării situației fiscale personale.

O altă situație este cea a contribuabilului declarat inactiv. În acest caz, termenul este suspendat pe perioada cuprinsă între data declarării contribuabilului ca inactiv și data reactivării acestuia.

Legea mai prevede suspendarea și în situațiile în care organele fiscale sesizează organele de urmărire penală sau întocmesc procese-verbale ca urmare a solicitărilor venite din zona penală. În astfel de cazuri, termenul este suspendat până la data rămânerii definitive a soluției de rezolvare a cauzei penale.

Mai există și o situație specială pentru persoanele fizice: dacă persoana verificată decedează în timpul unei inspecții fiscale sau al unei verificări a situației fiscale personale, termenul se suspendă între data decesului și data la care organul fiscal ia cunoștință dacă există sau nu succesori.

Ce se întâmplă după împlinirea termenului

Codul de procedură fiscală stabilește că, dacă organul fiscal constată împlinirea termenului de prescripție, trebuie să înceteze procedura de emitere a titlului de creanță fiscală.

Asta înseamnă că, după împlinirea termenului legal, ANAF nu ar mai trebui să emită o decizie de impunere pentru obligațiile fiscale prescrise, dacă nu există motive legale care să fi întrerupt sau suspendat prescripția.

Pentru anul fiscal 2020, data de referință este 1 iulie 2026, dar numai pentru situațiile obișnuite, în care se aplică termenul general de cinci ani și în care nu au intervenit evenimente care să modifice calculul.

Atenție la datoriile deja stabilite

Prescripția analizată aici privește dreptul ANAF de a stabili creanțe fiscale. Dacă însă datoria a fost deja stabilită printr-o decizie de impunere sau printr-un alt titlu de creanță, discuția este diferită.

În acel caz, nu mai vorbim despre dreptul de a stabili creanța, ci despre dreptul de a cere executarea silită. Codul de procedură fiscală reglementează separat acest termen, care este tot de 5 ani, dar se calculează diferit: de la 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere dreptul de executare silită.

Prin urmare, contribuabilii trebuie să verifice exact despre ce situație este vorba: dacă ANAF mai poate stabili o creanță pentru o perioadă veche sau dacă există deja o datorie fiscală stabilită, aflată eventual în executare.

Diferența este esențială, pentru că cele două tipuri de prescripție au reguli proprii și nu produc aceleași efecte.

Ce ar trebui să rețină contribuabilii

Pentru obligațiile fiscale aferente anului 2020, regula generală indică data de 1 iulie 2026 ca moment al prescrierii dreptului ANAF de a stabili creanțe fiscale. Totuși, această dată nu trebuie tratată ca o ștergere automată și universală a oricărei obligații fiscale legate de anul 2020.

Dacă au existat declarații depuse cu întârziere, declarații rectificative, inspecții fiscale, verificări ale situației fiscale personale, sesizări penale, perioade de inactivitate fiscală sau alte acte relevante, termenul de prescripție poate fi modificat.

Informația corectă, completă, este aceasta: pentru anul fiscal 2020, ANAF pierde, în principiu, dreptul de a mai stabili creanțe fiscale de la 1 iulie 2026, dar numai dacă nu există cauze legale de întrerupere sau suspendare și dacă nu este vorba despre creanțe rezultate din fapte penale, unde termenul poate fi de 10 ani.