Publicitate
Economia globală continuă să se confrunte cu multiple provocări la adresa stabilității și predictibilității, amplificate de inflația record, precum și de implicațiile economice și de securitate ale războiului din Ucraina. Probabil că traversăm perioada cu cea mai mare densitate în materie de crize din ultimul secol, care își vor pune amprenta, profund, pe evoluțiile din următoarele decenii. Sunt crize eterogene declanșate de cauze simultane, aparent independente, până la un punct, dar cu implicații multiple, care se întrepătrund și se intercondiționează reciproc în domenii dintre cele mai diverse.
Spirala crizelor a fost pusă în mișcare de criza sanitară generată de pandemia de Covid-19, urmată de un lockdown economic care a perturbat lanțurile globale de aprovizionare. La acestea s-au adăugat, pe final de 2021, criza energetică din Europa, apoi, la începutul lui 2022, războiul și criza de securitate în plan regional, context care culminează în prezent cu inflația generalizată și creșterea costurilor de finanțare, scrie Cosmin Marinescu într-un articol publicat pe blogul său.
Riscurile macroeconomice exogene trebuie evaluate și gestionate cu maximă prudență, având atenția orientată totodată și asupra vulnerabilităților endogene, care evidențiază probleme și dezechilibre structurale acumulate sistematic de-a lungul anilor, precum cele care grevează, în cazul României, situația contului curent al balanței de plăți.
Redresarea economică post-pandemie și-a pierdut avântul la nivel global, iar cele mai recente prognoze macroeconomice indică perspective mult mai rezervate. Contextul economic general este însă dominat de incertitudini semnificative, de unde și o foarte puternică volatilitate la nivelul celor mai titrate prognoze, a căror acuratețe are mult de suferit. De aici implicațiile și riscurile aferente la nivelul deciziilor de politică economică.
FMI și OCDE au retrogradat estimările de creștere economică globală pentru 2023, iar estimările pentru SUA, Zona Euro și UK sunt destul de modeste. Riscurile recesioniste sunt preconizate a fi perspectiva dură cu care unele economii se vor confrunta în continuare.
România nu face parte din aceste scenarii recesioniste, însă nu pot fi excluse anumite efecte de contagiune, de natură să încetinească unele categorii de exporturi și creșterea economică estimată pentru anii următori.
Inflația persistă și este principala provocare la adresa stabilității economice, afectând substanțial puterea de cumpărare a categoriilor sociale cu venituri reduse. De aici și nevoia imperativă a măsurilor de sprijin, cât mai bine țintite și dozate corespunzător, astfel încât să nu perpetueze spirala creșterii prețurilor, se mai arată în analiza realizată de către Cosmin Marinescu.
Politicile din pandemie poartă, paradoxal, mare parte din răspundere pentru inflația pe care o suportăm în prezent. Atât politicile monetare cât și politicile fiscal-bugetare au creat în economie cerere suplimentară, care a început să se manifeste treptat, odată cu ridicarea restricțiilor sanitare, când prețurile au intrat pe un trend continuu crescător. În plus, ca factori de ajustare temporală, rămânerea în urmă a unor producții și dereglarea lanțurilor de aprovizionare au intensificat creșterea prețurilor și pe latura ofertei.
În plan regional, ca factor distinctiv, se adaugă spirala inflaționistă a războiului și a crizei energetice. Dintotdeauna războiul și inflația au mers mână în mâna, de data aceasta prin intermediul securității energetice, care a devenit factor esențial, dar și instrument de presiune, în ecuația geostrategică actuală, spune consilierul prezidenţial.
Citeşte întreaga analiză, aici.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCBusiness și pe Google News
Ţi s-a părut interesant acest articol?
Urmărește pagina de Facebook DCBusiness pentru a fi la curent cu cele mai importante ştiri despre evoluţia economiei, modificările fiscale, deciziile privind salariile şi pensiile, precum şi alte analize şi informaţii atât de pe plan intern cât şi extern.