În anul 1996, existau 2.686 de comune în România, cu o medie de cinci sate pe fiecare comună. În 2018, numărul comunelor a ajuns 2.861. Parlamentul a votat fără să clipească toate propunerile de înființare de comune, propuneri care trebuie validate prin referendumuri locale. În stenogramele dezbaterilor nu există nicio intervenție în care să fie puse sub semnul întrebării utilitatea acestor unități administrativ-teritoriale, deși presupun cheltuieli suplimentare: un consiliu local ai cărui membri trebuie plătiți, la care se adaugă funcționarii primăriilor.

Excesul de comune survine în contextul în care comune deja existente nu mai îndeplineau criteriile legale, lucru evident chiar prin statisitici oficiale. Legea impune un număr de cel puțin 1.500 de locuitori pentru o comună, dar în fiecare județ există un număr apreciabil de localități care nu mai respectă acest criteriu, dar niciun guvern nu a avut curajul, din considerente electorale, să ia taurul de coarne și să recurgă la comasări. De exemplu, după rcensământul din 2012 s-a constatat că în județul Bistrița-Năsăud șase comune trebuiau desființate deoarece avea un număr cuprins între 1.000 și 1.500 de locuitori. În Timiș, situația era și mai gravă. Din cele 10 orașe și 89 de comune, șase orașe și 10 comune trebuiau retragradate. Trei comune aveau un număr de circa 400 de locuitori. Fiecare dintre ele aveau un consiliu local din 10 membri, plus funcționarii din primărie.

Unde-i lege, e tocmeală

Legea 100 din 2007 stabilea noi criterii pentru funcționarea unei comune, mai severe decât legea cu același obiect din 2001, însă guvernele au închis ochii la necesitatea unei reforme a administrației locale. Astfel, pe lângă criteriul populației, un sfert dintre locuitori trebuie să ocupați în activități neagricole, iar numărul de locuințe construite după 1960 trebuie să fie de cel puțin 45%. Pe lângă primărie, școală primară sau gimnazială, stație CFR sau de transport autor, comunele trebuie să dispună și de dispensar, farmacie sau post de poliție. În ultimii ani statul român s-a dovedit incapabil să asigure aceste condiții care depindeau de el, nu de primăriile comunelor. Cel mai grav a fost afectată rețeaua de poliție rurală. De exemplu, în județul Neamț, doar 13 comune din cele 77 au posturi de poliție. 

Citește și: Gheorghe Falcă: Dragnea ne-a reproșat că nu ne gândim la bietele comune

O altă condiție legală este ”potențialul economic care să asigure echilibrul bugetar al comunei”. O condiție vagă, care se referă la capacitatea de autosuficiență a administrației locale. Însă nerespectarea ei este evidentă prin faptul că Guvernul trebuie să stabilească un fiecare an un fond ”pentru echilibrarea bugetelor locale”, prin care sunt luați bani de la localitățile bogate și dați la cele sărace. Dependența de banii de la centru s-a accentuat și mai mult, după ce primăriile au primit, în 2018, dreptul de a-și stabili singure nivelul salarizării. Majoritatea au profitat de acest lucru pentru a stabili lefuri disproporționat de mari în raport cu veniturile localităților, pe baza că statul le va plăti. 

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCBusiness și pe Google News

Ţi s-a părut interesant acest articol?

Urmărește pagina de Facebook DCBusiness pentru a fi la curent cu cele mai importante ştiri despre evoluţia economiei, modificările fiscale, deciziile privind salariile şi pensiile, precum şi alte analize şi informaţii atât de pe plan intern cât şi extern.