România a produs anul trecut peste 25.000 de tone de lână, însă nu există, în acest moment, o situație publică unitară care să arate câtă materie primă este colectată, câtă este prelucrată în țară, câtă ajunge la export și câtă este abandonată de crescători.
Capacitatea industrială de procesare s-a redus între timp la foarte puține unități și la o serie de manufacturi locale. În paralel, proiectul unei mari fabrici integrate de la Făgețelu, județul Olt, care ar fi urmat să transforme lâna în materiale izolatoare, lanolină și fertilizanți, nu a devenit operațional. Investiția a rămas blocată după retragerea unui ajutor de stat de peste 182 de milioane de lei, iar disputa dintre investitor și Ministerul Economiei a ajuns în instanță.
Potrivit celor mai recente date publicate de Institutul Național de Statistică, producția de lână a României a fost de 25.283 de tone în 2025, în scădere cu 1,3% față de anul anterior.
În 2024, producția fusese de 25.622 de tone, față de 25.638 de tone în 2023. Rezultă că România produce, în mod constant, peste 25.000 de tone de lână într-un singur an.
Datele INS măsoară cantitatea de lână obținută în exploatațiile agricole. Acestea nu arată însă și traseul ulterior al materiei prime, respectiv câtă lână este vândută, colectată, procesată, exportată sau eliminată.
Statisticile publice nu oferă, într-un singur loc, situația completă a circuitului lânii românești.
Nu există o raportare publică actualizată care să permită stabilirea cu precizie a cantității:
În lipsa acestor informații, nu poate fi stabilit în mod riguros ce procent din producția anuală de peste 25.000 de tone este valorificat economic.
În spațiul public au fost vehiculate estimări potrivit cărora o mare parte din lâna românească nu mai este vândută, deoarece prețul obținut de crescători nu acoperă costurile tunsului, sortării și transportului. Proporția exactă trebuie însă confirmată de Ministerul Agriculturii, ANSVSA și organizațiile crescătorilor de ovine.
România exportă lână și produse din lână, dar statisticile trebuie analizate în funcție de codul vamal al fiecărui produs.
Categoria generală include atât lână brută, cât și lână spălată, fire, țesături sau alte produse procesate. Din acest motiv, valoarea totală a exporturilor din sector nu poate fi comparată direct cu producția de lână raportată de INS.
Pentru a vedea câtă lână provenită direct de la crescătorii români pleacă în afara țării trebuie analizată separat poziția tarifară aferentă lânii necardate și nepieptănate, inclusiv în funcție de gradul de prelucrare.
Până la obținerea unei situații oficiale de la INS și Ministerul Agriculturii, nu poate fi indicată responsabil o cantitate exactă de lână brută exportată anual.
România mai are unități care prelucrează lână, însă capacitatea lor totală și cantitatea de materie primă românească preluată nu sunt cunoscute public.
Unul dintre cele mai clare exemple este Stofe Buhuși SA, societate cu tradiție în producerea țesăturilor din lână și tip lână. Compania arată că produce stofe cardate și pieptănate, pături, fire și lână spălată, într-o structură de producție integrată.
Existența unei fabrici care prelucrează lână nu înseamnă însă automat că aceasta poate cumpăra orice cantitate de lână brută direct de la crescători. Preluarea depinde de calitatea fibrei, rasa oilor, gradul de impurificare, umiditate, sortare, cantitate și cererea pentru produsele finite.
În România mai funcționează și manufacturi sau ateliere care spală, dărăcesc, torc ori transformă lâna în pâslă și produse tradiționale. Acestea pot susține economii locale, dar nu reprezintă o rețea industrială suficientă pentru absorbția întregii producții naționale.
De asemenea, unele firme care produc articole din lână pot lucra cu fire sau semifabricate cumpărate din țară ori din import, fără să preia lână brută de la ferme.
Cea mai mare investiție anunțată în ultimii ani în acest sector este fabrica dezvoltată de Eco Partnersheep Insulation, în satul Chilia din comuna Făgețelu, județul Olt.
Proiectul prevedea construirea unei hale de peste 12.000 de metri pătrați, dotată cu trei linii de spălare a lânii brute, două linii de transformare a lânii în produse nețesute, instalații pentru extragerea lanolinei, linii de peletizare și compostare și o stație de epurare și recirculare a apei.
Fabrica urma să producă materiale termoizolante și fonoizolante pentru construcții și industria auto, dar și lanolină și fertilizanți organici. Dezvoltatorul estima crearea a cel puțin 114 locuri de muncă.
Fabrica nu este însă operațională.
Pentru realizarea proiectului, Eco Partnersheep Insulation obținuse un ajutor de stat de 182.059.200 de lei, în cadrul schemei instituite prin HG nr. 959/2022 și finanțate de Ministerul Economiei.
Compania obținuse autorizația de construire în 2023, iar în 2024 fuseseră atribuite contracte pentru liniile tehnologice și pentru proiectarea și execuția fabricii.
Ministerul Economiei a retras ulterior ajutorul de stat, în același context în care au fost revocate finanțările și pentru alte proiecte selectate prin schemă. Motivul concret imputat firmei nu a fost explicat public în detaliu.
Investitorul a contestat decizia în instanță. În aprilie 2026, Curtea de Apel a anulat două documente prin care Ministerul Economiei retrăsese finanțarea.
Hotărârea nu înseamnă însă că fabrica este construită sau că banii au fost deja plătiți. Reprezentantul companiei a arătat că revenirea la situația anterioară retragerii finanțării depinde de menținerea soluției în cazul unui eventual recurs. Între timp, investitorul a anunțat că încearcă să atragă finanțare de la bănci și fonduri de investiții.
Prin urmare, formularea corectă în acest moment este că proiectul de la Făgețelu este blocat și nefinalizat, nu abandonat definitiv.
Lâna provenită de la oi vii sănătoase nu este considerată automat deșeu la nivel european. Ea este reglementată, în principal, ca subprodus de origine animală de categoria 3 și poate fi colectată, transportată, tratată și valorificată în condițiile legislației sanitar-veterinare.
Lâna poate ajunge sub regimul deșeurilor atunci când deținătorul o abandonează, o trimite la eliminare sau nu mai intenționează să o valorifice.
Prin urmare, legislația europeană nu împiedică dezvoltarea unor centre de colectare și a unor fabrici de procesare în România. Problema ține de lipsa infrastructurii, a capacităților industriale, a contractelor de achiziție și a unei piețe care să ofere crescătorilor un preț suficient.
Pentru a stabili dimensiunea reală a problemei, este nevoie de o situație comună din partea Institutului Național de Statistică, Ministerului Agriculturii, ANSVSA și Ministerului Economiei.
Instituțiile ar trebui să precizeze:
cantitatea de lână produsă și comercializată anual;
cantitatea preluată de centrele de colectare;
numărul centrelor autorizate și al celor care funcționează efectiv;
cantitatea procesată în România;
cantitatea exportată ca lână brută;
destinația lânii care nu este comercializată;
capacitatea actuală a fabricilor și atelierelor de procesare.
Ministerul Economiei trebuie, de asemenea, să explice motivele concrete ale retragerii ajutorului de stat pentru fabrica de la Făgețelu și ce efecte produce hotărârea obținută de investitor în instanță.
Până la obținerea acestor răspunsuri, datele disponibile descriu o economie cu o producție anuală de peste 25.000 de tone de lână, dar fără o imagine publică limpede asupra cantității care este transformată într-un produs cu valoare adăugată.
