Accesul la acest sprijin financiar este condiționat de o serie de factori prevăzuți de legislația muncii și de sistemul asigurărilor sociale. Printre criteriile esențiale se numără modul în care a încetat contractul de muncă, stagiul de cotizare și vechimea în muncă.

În ce condiții se poate obține indemnizația de șomaj

Pentru a deveni eligibil pentru indemnizația de șomaj, un fost salariat trebuie să fi avut un stagiu minim de cotizare de 12 luni în ultimele 24 de luni anterioare depunerii cererii. Acest stagiu trebuie să fie realizat prin contribuții plătite către bugetul asigurărilor pentru șomaj – fie de angajator, fie prin asigurare individuală.

Sunt recunoscute ca stagiu de cotizare:

• Perioadele lucrate cu contract de muncă în România, cu contribuții la șomaj;
• Activitatea desfășurată în alte țări din UE, SEE sau Elveția, în baza acordurilor internaționale;
• Asigurările facultative încheiate la ANOFM.

Formele de încetare a contractului care nu dau drept la șomaj

Persoanele care demisionează, sunt concediate din motive disciplinare sau ies la pensie nu pot beneficia de acest drept. De asemenea, încetarea relațiilor de muncă prin acordul părților nu se încadrează în condițiile de eligibilitate.

Un alt aspect delicat este reprezentat de așa-numitele „demisii forțate”, când angajatorul sugerează angajatului să plece voluntar pentru a evita concedierea. În astfel de cazuri, chiar dacă inițiativa aparține angajatorului, în acte va figura o plecare voluntară, ceea ce anulează dreptul la indemnizație de șomaj.

Ce nu este considerat stagiu de cotizare?

Există și perioade care nu sunt luate în calcul la stabilirea celor 24 de luni necesare pentru stagiul de cotizare:

• Suspendarea contractului de muncă (cu excepția concediului medical plătit);
• Perioadele de pensionare pentru invaliditate (dacă nu depășesc 12 luni);
• Intervalele dintre suspendarea contractului și încetarea motivului suspendării;
• Pauza dintre încetarea contractului și reintegrarea în muncă, în urma unei hotărâri judecătorești, dacă nu trec de 12 luni.

Particularități pentru munca part-time și temporară

Pentru angajații cu timp parțial, stagiul de cotizare se calculează proporțional cu timpul efectiv lucrat, fiind cumulat dacă persoana are mai multe contracte. În cazul muncii temporare, se ține cont de durata fiecărei misiuni, precum și de perioada în care angajatul s-a aflat la dispoziția agenției de muncă temporară între două misiuni.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCBusiness și pe Google News

Ţi s-a părut interesant acest articol?

Urmărește pagina de Facebook DCBusiness pentru a fi la curent cu cele mai importante ştiri despre evoluţia economiei, modificările fiscale, deciziile privind salariile şi pensiile, precum şi alte analize şi informaţii atât de pe plan intern cât şi extern.