Obligațiile fiscale – angajator vs. salariat

Angajatorul (plătitorul de venit) are obligația de a calcula, reține și vira la stat impozitul pe venit (10%) și contribuțiile sociale obligatorii (CAS – pensii, și CASS – sănătate) aferente veniturilor din drepturi de proprietate intelectuală, dacă aceste contribuții sunt datorate conform legii. Concret: dacă o companie plătește unei persoane fizice venituri din drepturi de autor, iar legea impune plata CAS/CASS pentru acele venituri, compania trebuie să le rețină la sursă și să le declare. În general, angajatorul nu datorează contribuții proprii suplimentare pentru aceste sume (nu există contribuție angajator ca la salarii, cu excepția Contribuției asiguratorii pentru muncă – CAM de 2.25%, care însă nu se aplică veniturilor din drepturi de autor deoarece acestea nu sunt asimilate salariilor conform Codului fiscal).

Salariatul (beneficiarul veniturilor din drepturi de autor), în majoritatea cazurilor, nu trebuie să depună declarații sau să plătească separat contribuțiile dacă plătitorul de venit le-a reținut corect la sursă. Există însă situații când salariatul are obligații declarative prin Declarația Unică (formular 212), de regulă dacă are mai mulți plătitori și niciunul nu a reținut contribuțiile (pentru că individual veniturile erau sub plafon, dar cumulat depășesc plafonul) sau dacă trebuie să achite diferențe de contribuții la depășirea unui plafon superior. În aceste cazuri, persoana fizică va calcula și declara contribuțiile datorate până la data de 25 mai a anului următor.

Excepții importante: Salariații care obțin venituri din drepturi de autor nu datorează CAS pentru aceste venituri (pensie) – legea îi scutește de plata contribuției de asigurări sociale la drepturi de autor dacă au deja calitatea de salariat. De asemenea, salariații sunt considerați deja asigurați în sistemul public de sănătate prin salariu; astfel, pentru venituri relativ mici din drepturi de autor (sub plafonul legal, vezi mai jos), ei nu vor datora CASS suplimentar pentru aceste venituri. (Angajatorul, știind că beneficiarul este salariat, nu va reține CASS la drepturi de autor dacă venitul respectiv nu atinge pragurile de impunere.) Însă dacă veniturile din drepturi de autor depășesc plafonul anual pentru CASS, chiar și un salariat poate datora contribuție de sănătate suplimentară.

Modul de calcul al CAS și CASS pentru veniturile din DPI

Veniturile din drepturi de proprietate intelectuală (DPI) beneficiază de un tratament special la calcul: plătitorul acordă o deducere forfetară de cheltuieli de 40% din venitul brut înainte de calculul impozitului și contribuțiilor. Cu alte cuvinte, venitul net (baza de calcul) se determină prin scăderea a 40% din suma brută încasată. Această deducere acoperă forfetar cheltuieli precum contribuțiile sociale datorate și alte costuri legate de obținerea venitului. După determinarea venitului net, se aplică contribuțiile sociale astfel:

Contribuția de asigurări sociale (CAS – pensii, 25%): Se calculează doar dacă venitul net anual din drepturi de autor atinge plafonul de 12 salarii minime brute pe economie. Dacă această condiție e îndeplinită și persoana nu este exceptată (excepția notabilă: salariatul, care nu datorează CAS la DPI), atunci CAS se calculează prin aplicarea cotei de 25% asupra bazei de calcul. Baza poate fi:

• Venitul net realizat, dacă acesta este între 12 și 24 de salarii minime brute (dar nu mai puțin de 12 salarii minime). Practic, în acest interval se datorează CAS raportat cel puțin la valoarea a 12 salarii minime pe an.

• 24 de salarii minime, dacă venitul net anual depășește 24 de salarii minime. Chiar dacă venitul din DPI este mai mare, contribuția la pensie este plafonată la 25% din 24 salarii minime.

Nicio contribuție CAS nu se calculează dacă venitul net anual din DPI este sub 12 salarii minime sau dacă persoana este exceptată (ex. are venituri salariale). În aceste cazuri nu se reține CAS deloc pentru drepturile de autor.

Contribuția de asigurări sociale de sănătate (CASS – sănătate, 10%): Se datorează dacă veniturile extrasalariale anuale ale persoanei ating plafonul de 6 salarii minime brute pe economie. Calculul CASS depinde de nivelul total al acestor venituri:

• Sub plafonul de 6 salarii minime: în principiu CASS nu este datorată (persoana nu este obligată să plătească, deși dacă nu are niciun altă asigurare de sănătate, poate opta să plătească minimul pentru a fi asigurată). În cazul salariaților, fiind deja asigurați prin salariu, nu li se cere plata CASS pentru venituri DPI sub plafon.

• Între 6 și 12 salarii minime: se datorează CASS calculată la baza minimă de 6 salarii minime brute (adică 10% × 6 salarii minime pe an). Practic, odată ce se atinge pragul de 6 salarii minime într-un an, contribuția devine fixă la 6 salarii.

• Între 12 și 24 salarii minime: CASS se calculează la baza de 12 salarii minime.

• Între 24 și 60 salarii minime: CASS se calculează la baza de 24 salarii minime, iar pentru veniturile foarte mari contribuția de sănătate este limitată la cel mult 10% × 60 salarii minime pe an.

Dacă o persoană obține venituri din drepturi de autor și plafonul este depășit, plătitorul de venit va reține contribuțiile astfel: CAS 25% și CASS 10% aplicate la baza de calcul relevantă (venitul net, plafonat dacă e cazul).

Plafoanele de venit și excepțiile de contribuții

Plafon CAS (pensii): 12 salarii minime brute pe țară pe an. Sub acest nivel de venit net anual din DPI, nu există obligația de a plăti CAS. Odată depășit pragul, contribuabilul intră în sistemul de pensii și datorează minimum 25% din 12 salarii minime. La depășirea a 24 de salarii minime, contribuția se plafonează la 25% din 24 salarii minime. Important: Conform Codului fiscal actualizat, dacă persoana are și calitatea de salariat, este exceptată de la plata CAS pentru veniturile din drepturi de autor.

Plafon CASS (sănătate): 6 salarii minime brute pe an. Dacă totalul veniturilor extrasalariale ale persoanei este sub acest plafon, nu este obligată plata CASS. Dacă atinge sau depășește 6 salarii minime, atunci datorează CASS – cuantumul depinde de plafonul în care se încadrează venitul.

În concluzie, veniturile din drepturi de proprietate intelectuală pentru salariați au un regim fiscal mai favorabil la contribuții comparativ cu salariile suplimentare sau alte venituri, datorită plafonării și exceptării (fără dublă contribuție la pensie, fără contribuție la sănătate sub anumite limite).

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCBusiness și pe Google News

Ţi s-a părut interesant acest articol?

Urmărește pagina de Facebook DCBusiness pentru a fi la curent cu cele mai importante ştiri despre evoluţia economiei, modificările fiscale, deciziile privind salariile şi pensiile, precum şi alte analize şi informaţii atât de pe plan intern cât şi extern.