Prețurile au explodat în martie la peste 10.000 de tone pe tonă în New York, după o recoltă slabă în Africa de Vest, din cauza unei combinații de condiții climatice nefavorabile și boli devastatoare pe plantațiile îmbătrânite. De atunci, au scăzut, dar oricum rămân de trei ori mai mari decât anul trecut.
Diferențe mari între producători
În Coasta de Fildeș și Ghana, cei mai mari producători de cacao din lume, prețurile sunt stabilite de autorități în octombrie „pe baza prețurilor din lunile precedente”, dar recoltele „sunt deja în mare parte prevândute”, explică Tancrède Voituriez, de la Centrul pentru Cooperare Internațională în Cercetare Agricolă pentru Dezvoltare (CIRAD).
Acest lucru reduce impactul fluctuațiilor de preț - atât în sus, cât și în jos. Micii producători, care în general câștigă doar cât să supraviețuiască, nu au beneficiat imediat de această creștere. În aprilie, autoritățile au majorat totuși prețul recoltei intermediare cu 50%, între 2.300 și 2.500 de dolari pe tona plătită producătorului.
În alte țări în care sistemul este liberalizat, precum Camerun, Nigeria, Ecuador sau Brazilia, producătorii au beneficiat mai mult, pentru că au vândut la un preț destul de apropiat celui de pe piețele financiare.
Totul negociat în avans
Dar... „Creșterea prețurilor a făcut această producție mai atractivă”, explică pentru AFP David Gonzales, coordonatorul Camerei peruane de cafea și cacao. Cu riscul unei oferte excedentare în următorii 3 până la 5 ani, timpul necesar pentru ca noii arbori să crească, și a unei scăderi bruște a prețurilor.
Marii procesatori care transformă boabele în unt, lichior sau pulbere (elvețianul Barry Callebaut, americanul Cargill, singaporeanul Olam) au negociat în avans o mare parte din livrări. Dar unele contracte nu au fost onorate, forțându-i să găsească urgent materie primă la prețuri mari și, uneori, să-și încetinească ritmul de producție.
La începutul lunii aprilie, Barry Callebaut a recunoscut că a scos mai mult din pentru a-și finanța achizițiile, dar că avea suficientă cacao la îndemână pentru a satisface cererea. Alte companii, mai mici, nu dispun însă de fonduri imediate pentru a face față situației.
„Contrabandiştii îşi frească, deja, mâinile”: ei cumpără la preț mai mic din Coasta de Fildeş şi Ghana și vând la prețul pieței din Togo, Guineea, Liberia sau Sierra Leone, explică Steve Wateridge, de la Tropical Research Services.
Câștiguri frumoase
Dacă prețurile la cacao au crescut, este pentru că oferta este mai mică decât cererea pentru al treilea an consecutiv, potrivit Organizației Internaționale a Cacaoi. Fondurile de investiții au simțit profitul și au pariat pe o creștere a prețurilor, culegând câștiguri frumoase.
Din ianuarie însă, prețurile au devenit foarte neregulate, chiar și pentru fondurile de speculații, și mulți s-au retras de pe piețe: numărul de contracte tranzacționate a scăzut de la 334.000 la mijlocul lunii ianuarie la 146.000 în aprilie, explică Ole Hansen de la Saxo Bank. „Nu putem acuza speculatorii că au umflat artificial prețurile”, spune Steve Wateridge.
Casele de tranzacționare și ciocolatierii, la rândul lor, se protejează de obicei de inversarea prețurilor, mizând pe tendința opusă a piețelor financiare, adică pe declin, în momentul de față.
Având în vedere decalajul de timp dintre achiziționarea materiilor prime și producție, prețul batoanelor de ciocolată și biscuiților aflate în prezent pe rafturi nu ar fi trebuit teoretic să crească pentru giganții sectorului Mars, Mondelez, Nestlé, Hershey's și Ferrero.
„Suntem amplu acoperiți de contractele noastre viitoare pentru restul anului”, a confirmat șeful Nestlé, Ulf Schneider, în aprilie. Chiar și printre ciocolatierii artizani și francizați, materia primă reprezintă doar o mică parte din produsul finit, la care „există suficientă marjă de manevră”, estimează Sébastien Langlois
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCBusiness și pe Google News
Ţi s-a părut interesant acest articol?
Urmărește pagina de Facebook DCBusiness pentru a fi la curent cu cele mai importante ştiri despre evoluţia economiei, modificările fiscale, deciziile privind salariile şi pensiile, precum şi alte analize şi informaţii atât de pe plan intern cât şi extern.