Amintim aceste trei momente cruciale ale umanității, descrise în mod clasic de istorici și economiști drept „revoluții industriale”:

Cărbunele și mașinile cu abur

Prima revoluție industrială a luat naștere la sfârșitul secolului al XVIII-lea în Anglia și desemnează transformarea rapidă a unei societăți dominate de agricultură și meșteșuguri într-o economie bazată pe producția mecanizată și abundentă de bunuri manufacturate.

Un ansamblu de progrese tehnice a permis această schimbare radicală: - mecanizarea filaturilor, 
- dezvoltarea extracției de cărbune la scară largă,
- apariția, respectiv perfecționarea, mașinii cu abur.

Prelucrarea fontelor s-a îmbunătățit, au apărut noi metale. Expansiunea industriei metalurgice și apoi a siderurgiei a favorizat construcția și dezvoltarea căilor ferate.

Rezultatele? Un mod de lucru mai eficient, bunuri mai sofisticate și mai numeroase, dar și cartiere muncitorești mizere și un aer sufocat de fum. Această perioadă a fost marcată de un exod rural masiv, legat în Anglia de dispariția „terenurilor comunale” – acele pământuri pe care țăranii le puteau folosi în comun.

Electricitate și automobile

Pentru mulți observatori, a doua revoluție industrială s-a desfășurat între a doua jumătate a secolului al XIX-lea și prima jumătate a secolului al XX-lea, în Europa și Statele Unite.

De această dată, ea s-a bazat pe petrol, pe motorul cu explozie al automobilelor și pe electricitate, care a început treptat să echipeze orașele.

Ulterior, această revoluție a fost marcată de dezvoltarea aviației, care, mai mult decât trenul și automobilul, a scurtat distanțele, dar și de ascensiunea industriei chimice, devenită una dintre sectoarele dominante.

Odată cu apariția marilor corporații și a modelului de producție fordist, a doua revoluție industrială a condus la producția în masă, alături de efectele sale inevitabile: consumul de masă și cultura de masă.

Calculatoare și internet

O a treia revoluție industrială, care a început în a doua jumătate a secolului al XX-lea, s-a bazat pe dezvoltarea noilor tehnologii ale informației și comunicațiilor. Această „revoluție digitală” a fost marcată de apariția calculatoarelor, a laptopurilor, a internetului și, ulterior, de introducerea smartphone-urilor și a rețelelor sociale.

Integrarea roboților și a sistemelor automatizate în procesele de producție a crescut eficiența și a redus costurile de fabricație. Această a treia revoluție a dus la digitalizarea economiei, la apariția platformelor online și la dezvoltarea comerțului electronic.

Teoretician al acestei transformări, Jeremy Rifkin anticipa încă din 1995, în cartea sa Sfârșitul muncii, o reducere masivă a timpului de lucru datorită câștigurilor de productivitate generate de noile tehnologii.

Economistul și eseistul american considera că noile tehnologii informaționale vor marca sfârșitul erei industriale bazate pe munca de masă, inaugurând un „al treilea val”, descris drept o „eră post-marchetară”.

Astăzi, Rifkin susține că emergența inteligenței artificiale, a roboților autonomi sau a obiectelor conectate nu reprezintă începutul unei noi ere, ci doar o continuare a celei de-a treia revoluții industriale, care este încă în desfășurare.

În schimb, economistul german Klaus Schwab, fondatorul Forumului Economic Mondial de la Davos, consideră că aceste noi tehnologii sunt un adevărat „tsunami” și marchează tranziția către o „a patra revoluție industrială”.

„Dimensiunea, viteza și amploarea acestor schimbări sunt istorice (...). Niciodată omenirea nu a traversat o epocă atât de promițătoare și, în același timp, atât de periculoasă”, afirmă el în cartea sa A patra revoluție industrială.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCBusiness și pe Google News

Ţi s-a părut interesant acest articol?

Urmărește pagina de Facebook DCBusiness pentru a fi la curent cu cele mai importante ştiri despre evoluţia economiei, modificările fiscale, deciziile privind salariile şi pensiile, precum şi alte analize şi informaţii atât de pe plan intern cât şi extern.