Fuziunea diferă de fisiune, tehnica utilizată în prezent în centralele nucleare, prin fuziunea a doi nuclee atomice în loc de scindarea unuia.

Obiectivul reactorului JT-60SA este de a investiga fezabilitatea fuziunii ca sursă de energie netă sigură, la scară largă și fără emisii de dioxid de carbon - cu o cantitate de energie generată mai mare decât cea utilizată pentru producerea ei.

Instalația înaltă de șase etaje, aflată într-un hangar din Naka, la nord de Tokyo, cuprinde un vas "tokamak" în formă de gogoașă, conceput să conțină plasmă, încălzită la 200 de milioane de grade Celsius.

Este un proiect comun al Uniunii Europene și al Japoniei și este precursorul fratelui său mai mare din Franța, Reactorul Termonuclear Experimental Internațional (ITER), aflat în construcție.

Scopul final al ambelor proiecte este de a face ca nucleelele de hidrogen din interior să fuzioneze într-un element mai greu, heliu, eliberând energie sub formă de lumină și căldură, imitând procesul care are loc în interiorul soarelui.

Cercetătorii de la ITER, proiect care a depășit bugetul, este în întârziere și se confruntă cu probleme tehnice majore, speră într-o reușită a tehnologiei de fuziune nucleară.

Sam Davis, adjunctul șefului de proiect pentru JT-60SA, a declarat că dispozitivul "ne va aduce mai aproape de obținerea energiei din fuziune".

"Este rezultatul unei colaborări între mai mult de 500 de oameni de știință și ingineri și peste 70 de companii din Europa și Japonia", a declarat Davis la inaugurarea de vineri.

Comisarul european pentru energie, Kadri Simson, a declarat că JT-60SA este "cel mai avansat tokamak din lume", numind începerea operațiunilor "o piatră de hotar pentru istoria fuziunii".

"Fuziunea are potențialul de a deveni o componentă cheie pentru mixul energetic în a doua jumătate a acestui secol", a adăugat Simson.

Performanța "câștigului net de energie" a fost reușită în decembrie anul trecut la National Ignition Facility din cadrul Lawrence Livermore National Laboratory din Statele Unite, unde se află cel mai mare laser din lume.

Instalația americană folosește o metodă diferită de ITER și JT-60SA, cunoscută sub numele de fuziune prin confinare inerțială, în care lasere de mare putere sunt dirijate simultan într-un cilindru de mărimea unui degetar care conține hidrogen.

Guvernul SUA a calificat rezultatul ca fiind o "realizare de referință" în căutarea unei surse de energie nelimitată și curată și pentru a pune capăt dependenței de combustibilii fosili care emit dioxid de carbon și care provoacă schimbări climatice, precum și tulburări geopolitice.

Spre deosebire de fisiune, fuziunea nu prezintă riscul unor accidente nucleare catastrofale - cum a fost cel de la Fukushima, în Japonia, în 2011 sau Cernobâl în 1986 - și produce mult mai puține deșeuri radioactive decât actualele centrale electrice, susțin susținătorii acesteia.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCBusiness și pe Google News

Ţi s-a părut interesant acest articol?

Urmărește pagina de Facebook DCBusiness pentru a fi la curent cu cele mai importante ştiri despre evoluţia economiei, modificările fiscale, deciziile privind salariile şi pensiile, precum şi alte analize şi informaţii atât de pe plan intern cât şi extern.