Desfășurarea regulată a muncii în weekend este atunci când activitatea se desfășoară în mod obișnuit și în zilele de sâmbătă și duminică, cum se întâmplă adesea în sectorul comercial, angajatorul trebuie să informeze din start angajatul că va fi necesar să lucreze și în weekend, pentru o zi sau două.

Referitor la menționarea programului în zilele de sâmbătă și duminică, Codul Muncii nu impune angajatorilor să includă în contractele individuale faptul că aceste zile nu sunt considerate zile de odihnă. Cu toate acestea, este obligatoriu ca în regulamentul intern să fie stabilite zilele de odihnă săptămânală, în cazul în care nu există un contract colectiv de muncă în cadrul organizației („Dacă acordarea repausului în zilele de sâmbătă și duminică ar afecta interesul public sau derularea normală a activității, repausul săptămânal poate fi oferit și în alte zile stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil sau prin regulamentul intern.”).

Este esențial să se acorde repausul săptămânal de minimum 48 de ore consecutive, acest lucru nefiind subiect de negociere. Programul de lucru al angajatului nu poate fi constant în așa fel încât să nu cuprindă niciodată două zile consecutive de repaus. Doar în situații excepționale, conform prevederilor Codului, zilele de repaus săptămânal pot fi acordate într-o perioadă cumulată de maximum 14 zile calendaristice, cu aprobarea Inspectoratului Teritorial de Muncă și cu acordul sindicatului sau, după caz, al reprezentanților angajaților.

Atunci când se lucrează în zilele de sâmbătă și duminică, este obligatorie acordarea unui spor salarial; acest spor nu este opțional și nu poate înlocui repausul săptămânal acordat de luni până vineri. Valoarea sporului este stabilită prin contractul individual sau colectiv de muncă și poate fi negociabilă, dar nu poate fi insignifiantă (adică un procent foarte mic din salariu). Cu toate acestea, sporul nu poate fi specificat în regulamentul intern.

Există și alte reguli legate de programul de lucru. În multe situații, angajații declară că lucrează în mod obișnuit în weekend, depășind opt ore pe zi; acest lucru nu înseamnă întotdeauna că efectuează ore suplimentare, ci că avem de-a face cu o distribuție inegală a timpului de lucru, menținând un total de 40 de ore de lucru pe săptămână („În funcție de particularitățile organizației sau ale muncii prestate, se poate opta și pentru o distribuție inegală a timpului de lucru, cu respectarea duratei normale a timpului de lucru de 40 de ore pe săptămână”). Prin urmare, toate regulile stipulate în Codul Muncii trebuie luate în considerare atunci când se elaborează programul de lucru al unui angajat - Codul prevede că modul concret de stabilire a programului de lucru inegal în cadrul săptămânii de lucru de 40 de ore, precum și în cadrul săptămânii de lucru comprimat, va fi negociat prin contractul colectiv de muncă la nivelul angajatorului sau, în absența acestuia, va fi detaliat în regulamentul intern. În cazul în care programul este inegal (adică nu presupune opt ore pe zi, cinci zile pe săptămână), acesta trebuie să fie obligatoriu specificat în contractul individual.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCBusiness și pe Google News

Ţi s-a părut interesant acest articol?

Urmărește pagina de Facebook DCBusiness pentru a fi la curent cu cele mai importante ştiri despre evoluţia economiei, modificările fiscale, deciziile privind salariile şi pensiile, precum şi alte analize şi informaţii atât de pe plan intern cât şi extern.