Încă de la început, articolul dă vina pe "excesul și risipa care pot apărea atunci când capitalul inundă o industrie în plină expansiune". Articolul se încheie prin citarea unui fotograf din Shenzhen, care numește cimitirele "un rezultat al capitalismului neconstrâns.... Risipa de resurse, daunele aduse mediului, dispariția bogăției, este o consecință naturală." Nu numai că acest citat arată neînțelegerea cauzei și efectului în mod total greșit, dar ignoră și faptul că China a turnat tone de bani guvernamentali în această industrie.

Guvernul chinez a implementat pentru prima dată subvențiile pentru mașini electrice în 2009, cheltuind aproape 30 de miliarde de dolari până în 2022. Cumpărătorii ar putea primi reduceri de până la 8.400 de dolari pentru fiecare vehicul achiziționat. Până la mijlocul anilor 2010, Beijingul a dezavantajat producția de mașini cu o economie de combustibil slabă, iar orașe precum Shijiazhuang și Hangzhou au interzis complet mașinile cu motoare cu combustie internă.

Companiile s-au grăbit să lanseze pe piață oferte neimpresionante, mai ales în comparație cu cele pe benzină; unele dintre ele aveau o autonomie de sub 100 km la o încărcare. Majoritatea au fost cumpărate de companii care le închiriau șoferilor.

Dar când țara a început să reducă stimulentele în 2019, multe companii nu au fost pregătite să concureze fără bani guvernamentali ca o garanție și au fost forțate să închidă, lăsându-și flotele să ruginească în câmp deschis.

Cimitirele de mașini electrice sunt, prin urmare, o acuzație la adresa politicii guvernamentale, nu a capitalismului. Atunci când întreprinzătorii privați intră pe o piață incipientă, aceștia își pun propriul capital la bătaie; ambiția lor este temperată de teama că un eșec va însemna falimentul. Dar atunci când guvernul este de acord să acopere o parte din factură sau le cere oamenilor să folosească acel produs, atunci scade artificial riscul.

Exemplul Chinei arată cum subvențiile distorsionează piața. Cu promisiunea de a primi bani gratis, sute de companii au inundat piața cu produse de calitate inferioară care altfel nu aveau nicio șansă de a concura direct cu mașinile pe benzină. Când robinetul a fost închis, aceste companii nu au putut supraviețui. Bloomberg raportează că în China mai există astăzi aproximativ o cincime din numărul producătorilor de vehicule electrice față de câți erau în 2019.

Washingtonul ar putea învăța din exemplul Beijingului. Legea privind reducerea inflației, adoptată în 2022, a inclus credite fiscale pentru achiziționarea de vehicule electrice. Electrification Coalition, o organizație nepartizană care militează pentru adoptarea pe scară mai largă a vehiculelor electrice, a numit legea "probabil cea mai importantă legislație pentru accelerarea electrificării transporturilor din istoria SUA".

Dar Axios a raportat luna trecută că dealerii din întreaga Americă stau cu un stoc de vehicule electrice în așteptare. În timp ce dealerii aveau în medie 54 de zile de aprovizionare cu vehicule pe benzină, stocul de vehicule electrice a crescut la 92 de zile. Mustang Mach-E de la Ford, cel mai bine vândut vehicul electric care nu este fabricat de Tesla, avea o rezervă impresionantă de 117 zile.

Ford a declarat pentru Axios că aprovizionarea masivă a fost intenționată, în anticiparea unui trimestru de vânzări puternice în toamnă. Iar compania s-ar putea să aibă dreptate, americanii sunt din ce în ce mai interesați să cumpere vehicule electrice.

Chiar și așa, este posibil ca piața să nu fie acolo pentru a le susține la același nivel la care sunt fabricate. Așadar, nu capitalismul, ci mai degrabă politicile guvernamentale greșite, au împins producătorii să construiască mai multe vehicule electrice decât ar putea cumpăra consumatorii. Pe o perioadă de timp suficient de lungă, rezultatul este clar: sute de mașini ajung abandonate pe câmp.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCBusiness și pe Google News

Ţi s-a părut interesant acest articol?

Urmărește pagina de Facebook DCBusiness pentru a fi la curent cu cele mai importante ştiri despre evoluţia economiei, modificările fiscale, deciziile privind salariile şi pensiile, precum şi alte analize şi informaţii atât de pe plan intern cât şi extern.