Pentru că a căuta un loc de muncă în România este ca și cum te-ai bate cu morile de vânt. Și vorbesc în cunoștință de cauză, pe exemple concrete. Oameni care, chibzuiți, nu s-au aventurat în această aventură înainte de a-și găsi, după multe încercări, interviuri, discuții, teste și așa mai departe, jobul dorit. Au demisionat, și-au luat rămas bun de la vechii colegi și au plecat. Și rău au făcut. 

O despărțire neașteptată

Cum s-ar zice, socoteala de acasă nu s-a potrivit cu cea din târg. Pentru că aproape nimic din ceea ce s-a spus, de fapt, la interviuri, nu s-a concretizat, nu a prins viață. Este un caz dintre multe altele. După numai câteva săptămâni, angajatorul, cel care promisese marea cu sarea, majorări de salariu, un program flexibil, un colectiv primitor de oameni săritori și dornici să împărtășească și altora din experiența lor, ajunge, brusc, la concluzia că noul subaltern nu este ceea ce și-a dorit el de fapt. A urmat, firește, despărțirea. 

Și uite așa, tânărul s-a trezit dat afară, fără job, cu aripile frânte. ”Nu-i nimic, ești tânăr, este bine pregătit, ești un om bun, dornic să învețe, să se perfecționeze, îți găsești imediat alt job”, i s-a spus la plecare. Inevitabilă întrebare: ”Dacă sunt atât de bun, de ce m-ai concediat?”. Și încep căutările, interviurile, întâlnirile. 

O precizare care încurcă toate socotelile

”De ce ați aplicat la noi, ce vă determină să vă schimbați locul de muncă?”, este una dintre cele mai frecvente întrebări care se pun la primul interviu. Pentru că vreau să învăț, pentru că am fost atras de prezentarea firmei, care are potențial, este de viitor, îmi poate oferi și alte perspective. Discuția se încheie și începe așteptatul. ”Veți primi răspuns în atâtea zile, dar să știți că păreți candidatul pe care îl căutam”. Această ultimă precizare încurcă toate socotelile. 

Încurajat și plin de speranță, renunți să răspunzi la alte oferte și începi să numeri zilele. Uneori răspunsul vine la timp, alteori nu. Dar de cele mai multe ori, este cam același: nu ați fost selectat, pentru că nu corespundeți criteriile noastre! Deși cu puțin timp în urmă era candidatul aproape perfect. Încă un eșec, încă o lecție de viață, încă o dezamăgire. În cazul unora, în special a celor cu prea mult bun simț pentru zilele noastre, acest exercițiu de răbdare poate dura mult. 

Tot răul spre bine?

Până la urmă se vor aranja, fără îndoială, vor găsi unde să muncească, dar gustul amar va persista. Câteodată este greu să înțelegi unde greșești. Dar poate cea mai bizară dintre explicațiile primite la respingerea candidaturii este următoarea: ”Aveți prea multă experiență și mă tem că nu vă putem oferi un salariu pe măsură”. Sau: ”Aveți prea multă experiență și ne temem că veți avea pretenții de mările de salariu”.

Citește și Meserii inedite căutate de famila regală a Marii Britanii. Cât sunt salariile

Iar asta în condițiile în care, la angajare nu a existat nici o discuție în acest sens. Iar partea cea mai frumoasă este că, peste câteva zile, constați că jobul pe care-l doreai fusese ocupat de o persoană fără nici o pregătire în domeniu, deși aceasta era una dintre condițiile obligatorii. Înghiți în sec, pleci capul, te străduiești să faci haz de necaz, privind partea plină a paharului. Tot răul spre bine, zice o vorbă din bătrâni!     

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCBusiness și pe Google News

Ţi s-a părut interesant acest articol?

Urmărește pagina de Facebook DCBusiness pentru a fi la curent cu cele mai importante ştiri despre evoluţia economiei, modificările fiscale, deciziile privind salariile şi pensiile, precum şi alte analize şi informaţii atât de pe plan intern cât şi extern.