Cât ia statul din 100 de lei câștigați în România. Diferența dintre salariu și profit, explicată în cifre

România are una dintre cele mai ridicate poveri fiscale asupra muncii din Uniunea Europeană, în timp ce taxarea profitului distribuit sub formă de dividende a crescut puternic. Diferența față de state precum Bulgaria și Ungaria devine importantă pentru antreprenori și investitori, mai ales într-o economie în care capitalul are o mobilitate mult mai mare decât forța de muncă.

Cât ajunge la stat dintr-un salariu

Potrivit celor mai recente date Eurostat menționate în analiză, România ocupă primul loc în Uniunea Europeană în privința taxării salariilor. Statul colectează 41,5% din salariul brut al unui angajat, față de o medie europeană de 29,1%.

La un salariu brut de 10.000 de lei, angajatul rămâne cu aproximativ 5.800 de lei, în timp ce circa 4.200 de lei ajung la stat prin contribuții și impozit.

Structura fiscală este formată din 25% CAS pentru pensie și 10% CASS pentru sănătate. Impozitul pe venit are o cotă de 10%, dar se aplică după scăderea contribuțiilor sociale, astfel că impactul său efectiv asupra salariului brut este de aproximativ 6,5%.

La costul salarial se adaugă contribuția asiguratorie pentru muncă, de 2,25%, achitată de angajator.

"În plus, cei 2,25% CAM plătiți de angajator peste salariul brut nu apar direct pe fluturașul de salariu al angajatului, dar cresc costul total al angajării, deci taxa reală pe muncă e, de fapt, chiar mai mare decât cea vizibilă în actele salariatului", explică economistul Adrian Negrescu, pe pagina sa de Facebook.

Cum este taxat profitul unei companii

În cazul unei firme plătitoare de impozit pe profit, acesta are o cotă de 16%. Dacă profitul rămas ajunge la acționari sub formă de dividende, se aplică și impozitul pe dividende.

Cota impozitului pe dividende a crescut în ultimii ani de la 5% la 8%, apoi la 10%, iar ulterior la 16%, în baza Legii 141/2025.

În cazul unei cote de 16% pentru impozitul pe profit și al unei cote de 16% pentru dividende, taxarea cumulată a unui profit de 100 de lei ajunge la aproximativ 29,44 lei.

Calculul este simplu: după impozitul pe profit de 16 lei rămân 84 de lei. Impozitul de 16% pe dividend înseamnă încă 13,44 lei. Din cei 100 de lei profit inițial, investitorului îi rămân 70,56 lei.

"Practic, din fiecare 100 de lei profit, statul ia prin cele două impozite succesive aproape 29,44 de lei", explică Adrian Negrescu.

Investitorul nu primește automat protecție socială

Există însă o diferență importantă între taxarea profitului și taxarea muncii.

Contribuțiile sociale achitate prin salariu finanțează sisteme precum pensia și sănătatea. În schimb, taxarea profitului și a dividendelor nu îi oferă automat investitorului aceleași drepturi sociale.

"Și la acești bani, investitorul nu capătă nici pensie, nici asigurare de sănătate - dacă vrea aceste beneficii, trebuie să plătească separat, ca orice altă persoană", arată economistul.

Comparația dintre cele două tipuri de venit trebuie, prin urmare, să țină cont nu doar de procentul de taxare, ci și de ceea ce primește contribuabilul în schimbul taxelor achitate.

Bulgaria are o fiscalitate mult mai redusă

Diferențele regionale devin evidente în cazul Bulgariei. Impozitul pe profit este de 10%, iar impozitul pe dividende este de 5%. Taxarea cumulată a profitului distribuit ajunge astfel la aproximativ 14,5%.

Și taxarea muncii este mult mai redusă. Statul bulgar colectează aproximativ 22,4% din salariul brut, potrivit cifrelor prezentate în analiză.

Pentru un investitor, diferența față de România este importantă. La același profit, suma care ajunge la buget poate fi cu aproximativ 15 puncte procentuale mai mare în România atunci când profitul este distribuit sub formă de dividende.

Ungaria taxează profitul cu doar 9%

Ungaria are una dintre cele mai mici cote de impozit pe profit din Uniunea Europeană: 9%. Impozitul pe dividende este de 15%, iar taxarea cumulată a profitului distribuit ajunge la aproximativ 22,65%.

Și în cazul muncii povara fiscală este mai redusă decât în România. Taxarea salariilor se situează la aproximativ 33,5% din salariul brut, cu circa opt puncte procentuale sub nivelul menționat pentru România.

Pentru companiile care își aleg locația în funcție de costurile fiscale, asemenea diferențe pot avea o importanță majoră.

Polonia are o taxare mai ridicată a capitalului

Polonia oferă un exemplu diferit. Impozitul pe profit este de 19%, cu o cotă redusă de 9% pentru anumite firme mici, iar impozitul pe dividende este tot de 19%.

În cazul cotei standard, taxarea cumulată a profitului distribuit ajunge la aproximativ 34,39%, peste nivelul rezultat din combinația de 16% impozit pe profit și 16% impozit pe dividende din România.

Pe partea de muncă, însă, povara fiscală este mai mică decât în România. Datele OECD pentru 2025 indică un nivel de aproximativ 35% din costul salarial total.

România are o problemă de competitivitate fiscală

Datele arată o particularitate importantă a sistemului românesc: povara asupra muncii este foarte mare în raport cu cea din regiune, în timp ce fiscalitatea asupra capitalului a crescut prin majorarea impozitului pe dividende.

Pentru antreprenori, problema nu se limitează la procentul de impozit. Contează și marja care rămâne după toate taxele, costul forței de muncă, nivelul TVA și predictibilitatea fiscală.

"Capitalul e mai mobil decât forța de muncă și implică un risc real: profitul unui investitor nu e garantat, spre deosebire de salariul unui angajat, care e datorat indiferent de cum merge afacerea în luna respectivă", explică Adrian Negrescu.

Această diferență are consecințe directe asupra deciziilor de investiții.

Ce efect are creșterea impozitului pe dividende

Pentru antreprenorii mici și mijlocii, creșterea taxării dividendelor reduce suma netă pe care o pot scoate din companie după plata impozitului pe profit.

Impactul poate fi mai vizibil în servicii și consultanță, domenii în care cheltuielile operaționale sunt adesea mai mici, iar profitul reprezintă o componentă importantă a venitului proprietarului.

O reacție posibilă este reinvestirea unei părți mai mari din profit în companie. O altă reacție poate fi orientarea capitalului către jurisdicții cu o fiscalitate mai redusă sau mai predictibilă.

"Dacă baza de capital se contractă - fie pentru că firmele reinvestesc mai mult, fie pentru că unii investitori își mută activitatea - veniturile din impozitul pe dividende ar putea crește mult sub estimarea oficială de 3,6 miliarde de lei (0,18% din PIB) pentru 2026", arată economistul.

Taxele mai mari nu garantează automat venituri mai mari la buget

Majorarea unei cote de impozitare nu produce automat o creștere proporțională a încasărilor.

În cazul dividendelor, comportamentul companiilor și al acționarilor contează. Dacă firmele păstrează profitul în companie, reinvestesc sau își schimbă structura financiară, baza efectivă asupra căreia statul aplică impozitul poate evolua diferit față de estimările inițiale.

În plus, capitalul are o mobilitate pe care forța de muncă nu o are în aceeași măsură.

"Capitalul e mai mobil decât forța de muncă", subliniază Adrian Negrescu, iar această caracteristică poate deveni relevantă într-o regiune în care Bulgaria și Ungaria oferă niveluri de taxare mai reduse pentru companii și investitori.