Ar trebui să ripostăm la războiul comercial declarat de Trump prin vânzarea titlurilor de stat americane deținute de Banca Franței? Întrebat în acest sens de un ascultător al postului France Inter, vinerea trecută, guvernatorul instituției, François Villeroy de Galhau, a considerat că această întrebare nu se pune cu adevărat, deoarece „cea mai mare parte a rezervelor noastre este în aur, iar aurul se apreciază”. Evitând aspectul politic, el a explicat că, dacă Banca Franței a vândut recent titluri de stat americane („treasuries”), a fost doar din motive de arbitraj financiar.

Cu 2.436,8 tone, rezervele de aur ale Franței sunt a patra cea mai mare rezervă de pe planetă, după Statele Unite (8.133 tone), Germania (3.352 tone) și Italia (2.452 tone). Lingourile, cu o valoare de piață de 211,4 miliarde de euro, reprezintă aproape 73% din rezervele Băncii Franței. Prin comparație, China deține oficial 2.279,56 tone de aur în seifurile sale, dar acesta reprezintă abia 5,5% din rezervele sale totale.

Garanția semnăturii

La ce folosește acest imens stoc de aur? „Pentru a garanta credibilitatea Franței și încrederea în Banca Franței”, răspunde guvernatorul. „Nu cumpărăm aur, nu îl vindem și cred că ne-a mers bine până acum”, a adăugat el, excluzând utilizarea metalului prețios pentru a rezolva problema finanțelor publice franceze.

Această masă de metal este depozitată la 27 de metri sub suprafață, chiar în centrul Parisului, într-o sală ultra-securizată a Băncii Franței, numită „Souterraine” (Subterana). Instituția precizează că acest seif gigantic ar putea găzdui fără dificultate „tot aurul lumii, cunoscut și exploatat din cele mai vechi timpuri”, adică aproximativ 180.000 de tone.

Stocul nu s-a mai mișcat din 2009, data ultimei vânzări de aur a Franței. În 2004, Nicolas Sarkozy, pe atunci ministru al Economiei, căuta soluții pentru a obține mai multă flexibilitate bugetară și a cerut Băncii Franței să „administreze mai activ rezervele sale valutare”.

Aur vândut pe nimic

Deoarece metalul prețios este un activ improductiv, operațiunea viza vânzarea a aproximativ 20% din cele 3.000 de tone de aur stocate la Banca Franței și reinvestirea banilor obținuți în titluri în valută, care ofereau randamente mai mari. Ministrul spera astfel să obțină un venit de aproximativ 200 de milioane de euro pe an.

Rezultatul s-a dovedit a fi foarte dezamăgitor, conform unui raport al Curții de Conturi din 2012. Prețul aurului a crescut semnificativ după vânzare, mult mai mult decât randamentul titlurilor în care au fost reinvestite fondurile. Spre deosebire de Franța, alte țări care au lansat programe similare au limitat pierderile oprindu-le mai devreme.

În „Souterraine”, Banca Franței păstrează și aur pentru alte țări sau organizații internaționale. Acest volum este foarte mic în comparație cu stocul deținut de statul francez, spre deosebire de Banca Angliei. Seifurile celebrei instituții din Threadneedle Street adăpostesc a doua cea mai mare rezervă de aur din lume, dar doar 6% aparțin Trezoreriei britanice. Restul este depozitat acolo în numele unor terți. În 2021, un litigiu a izbucnit între venezuelenii Nicolas Maduro și Juan Guaido pentru a avea acces la aurul țării lor, depozitat la Londra.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCBusiness și pe Google News

Ţi s-a părut interesant acest articol?

Urmărește pagina de Facebook DCBusiness pentru a fi la curent cu cele mai importante ştiri despre evoluţia economiei, modificările fiscale, deciziile privind salariile şi pensiile, precum şi alte analize şi informaţii atât de pe plan intern cât şi extern.