Dintre cele două, prima este provocarea imediată pe fondul blocajelor induse de coronavirus. Furnizarea de lichidități companiilor este prioritatea principală pentru a asigura supraviețuirea acestora.

Însă acest lucru nu garantează vindecarea lor, nici durabilitatea și nici creșterea lor finală. Capitalul propriu, elementele necesare pentru a investi și a prospera, sunt esențiale pentru a doua etapă de recuperare.

Astăzi, multe companii au văzut că veniturile lor aproape au dispărut, și, prin urmare, se află într-o criză severă de numerar. Au fost prezentate diverse propuneri de da împututuri întreprinderilor înainte ca acestea să fie obligate să concedieze angajații, să își anuleze comenzile și să pună lacătele pe uși.

Una dintre aceste propuneri este cea de la Banca Europeană de Investiții - brațul de creditare al Uniunii Europene - care să ofere o linie de salvare a firmelor continentului, sub formă de finanțare imediată și masivă, la dobândă zero, pentru a permite companiilor să-și îndeplinească obligațiile datoriilor care expiră, cu rezervă finanțare oferită de Banca Centrală Europeană.

Citește și: Când și cum se va termina pandemia. Ce perspective există

Acesta este un pas în direcția corectă, scrie Bloomberg, dar nu este suficient, este ca și cum pacientul este menținut în viață de aparate dar nu îl lasă să se și recupereze. Într-adevăr, pe măsură ce lichiditatea ajunge la companii prin împrumuturi, crește gradul de îndatorare prin creanțe mai mari și, prin urmare, riscul de neplată, lăsându-le puțin spațiu pentru a investi și crește. Creșterea, care este deja scăzută de mult timp în cea mai mare parte a zonei euro, în special în Italia, va încetini și mai mult dacă afacerile vor rămâne doar cu capitalurile proprii după criză, din cauza creșterii puternice a datoriei.

Deci, de unde vine injecția necesară de capital? Cu greu poate proveni din gospodării, care suferă și o pierdere imensă de avere. În țările sub tensiune fiscală, precum Italia, ajutorul nu poate proveni nici de la stat. Nivelurile ridicate ale datoriei publice anterioare crizei, îngreunate de creșterea abruptă a deficitelor, vor pune piedici.

În contrast izbitor, recapitalizarea cu finanțările guvernamentale va fi substanțială în țările europene puternic fiscalizate, în special în Germania. Acolo, statul, cu conturile sale puternice și bine puse la punct cât și cu scutirea recentă de la plata dobânzilor pentru ajutoarele de stat, va merge mai departe cu injecții de capital robuste în companii interne și cu naționalizări complete în unele industrii.

După criză, scenariul probabil este că multe companii sub-capitalizate din țări cu presiuni din punct de vedere fiscal vor face față concurenței unor rivali străini mai puternici, întăriți de ajutorul masiv de stat, astfel încât piețele vor fi foarte departe de „condițiile de egalitate” urmărite de zeci de ani de autoritățile UE. Aceasta va fi o cauză suplimentară de slăbiciune pentru națiunile îndatorate și va face ca rata de creștere a acestora să se diferențieze de media UE.

În plus, companiile europene din țările puternice din punct de vedere fiscal vor putea folosi recentul avantajul, datorită în principal ajutorului de stat, pentru a concura mai agresiv sau chiar pentru a prelua concurenții europeni mai slabi, perturbând astfel concurența nu numai pe piețele europene, ci tot pe piețele sale de capital.

Directoare FMI: Creşterea mondială va deveni puternic negativă

Alternativa ar fi o intervenție coordonată la nivel european, prin crearea unui fond de acțiuni pan-european, finanțat de BEI. Acest fond, care ar diminua problema noului capital propriu în companii din Europa, ar fi deschis și participării investitorilor pe termen lung, cum ar fi firmele globale de administrare a activelor, fondurile de pensii și fondurile suverane. Ar putea fi însoțită de emiterea de obligațiuni pe termen lung.

Este crucial să se stabilească reguli stricte pentru a determina modul în care acest fond ar trebui să aleagă în ce companii să investească.

În primul rând, acesta ar trebui să finanțeze întreprinderile care erau până acum profitabile și în creștere înainte de a fi lovite de criza COVID-19, nu cele care erau deja cu probleme financiare.

În al doilea rând, fondul ar trebui să finanțeze doar companiile care nu au primit deja ajutor de stat, deoarece scopul său ar fi reechilibrarea injecțiilor de capital între firmele susținute de guverne și firmele care nu sunt susținute de guverne.

În al treilea rând, companiile finanțate ar fi obligate să nu distribuie dividende sau să-și procure propriile acțiuni pentru o perioadă de timp, pentru a preveni ca injecția de capital să aducă beneficii acționarilor existenți, mai degrabă decât să permită noi investiții.

În al patrulea rând, compensațiile conducerilor de la vârful acestor companii ar fi înghețate la niveluri anterioare crizei, timp de trei ani.

În al cincilea rând, fondul ar fi guvernat de manageri, independenți de guvernele naționale și care nu ar avea mize pentru controlul companiilor în care investește.

Motivul economic pentru crearea unui astfel de fond este acela că ar permite companiilor europene să investească și să concureze numai pe baza rentabilității lor, indiferent de capacitatea fiscală a statelor respective.

Soluția aceasta ar fi cel mai ambițios și mai vizibil mecanism pentru aplicarea împărțirii riscurilor care astăzi - mai mult decât oricând - pare a fi cel mai real motiv pentru a face parte din proiectul european. Niciodată nu a fost mai clar cât de mult depinde bunul comun de comportamentul responsabil al tuturor celor implicați: costurile pe care fiecare țară le suportă pentru combaterea virusului își limitează răspândirea peste granițe și, prin urmare, beneficiază și alte țări. Într-o manieră similară, după criză, o creștere mai mare în toate țările, nu doar în câteva, va aduce beneficii tuturor cetățenilor europeni.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCBusiness și pe Google News

Ţi s-a părut interesant acest articol?

Urmărește pagina de Facebook DCBusiness pentru a fi la curent cu cele mai importante ştiri despre evoluţia economiei, modificările fiscale, deciziile privind salariile şi pensiile, precum şi alte analize şi informaţii atât de pe plan intern cât şi extern.