În ultimele săptămâni, președintele ales al Statelor Unite, Donald Trump, și-a exprimat în repetate rânduri, dorința ca Statele Unite să obțină „dreptul de proprietate și controlul” asupra Groenlandei – un teritoriu autonom al regatului Danemarcei.
Trump a lansat pentru prima dată această idee în 2019, când a argumentat, pe bună dreptate, că nu era primul președinte american care propunea un astfel de demers.
O idee care nu este nouă
Statele Unite au manifestat un interes strategic pentru Groenlanda încă din primele zile ale Războiului Rece. În 1946, președintele Harry Truman a propus achiziționarea teritoriului danez pentru 100 de milioane de dolari în aur. Se spune că reacția danezilor la această ofertă a fost similară cu cea din 2019 și, din nou, în 2025: „Nu, mulțumim.”
Chiar dacă ideea achiziționării unui teritoriu de către o națiune suverană poate părea astăzi ciudată, nu trebuie uitat că astfel de tranzacții au avut loc de multe ori în trecut. De exemplu, la începutul secolului al XIX-lea, Statele Unite au cumpărat vaste teritorii în timpul expansiunii lor spre vest. Printre acestea s-a numărat și „Achiziția Louisianei” de la Franța, în 1803, pentru 15 milioane de dolari (echivalentul a 416 milioane de dolari în 2024).
Aproximativ o jumătate de secol mai târziu, după războiul americano-mexican, Statele Unite au cumpărat vaste teritorii de la Mexic. De asemenea, SUA au cumpărat Alaska de la Rusia, în 1867, pentru 7,2 milioane de dolari (echivalentul a peste 150 de milioane de dolari actuali).
În 1917, Statele Unite au achiziționat Insulele Virgine Americane de la Danemarca pentru 25 de milioane de dolari în monede de aur – echivalentul a peste 600 de milioane de dolari astăzi.
Statele Unite nu au fost singurele care au recurs la astfel de practici. Alte țări, precum Japonia, Pakistanul, Rusia, Germania sau Arabia Saudită, au cumpărat, de asemenea, teritorii pentru a-și extinde jurisdicția asupra oamenilor care locuiau acolo, pentru a avea acces la resurse naturale sau pentru a controla zone strategice.
Valoarea unei țări
Evaluarea valorii unei țări (sau a unui teritoriu autonom precum Groenlanda) nu este o sarcină simplă. Spre deosebire de companii sau de activele financiare, țările sunt compuse dintr-un amestec de elemente corporale și intangibile, care nu pot fi măsurate ușor din punct de vedere economic.
Un punct de plecare logic este produsul intern brut (PIB). Simplu spus, PIB-ul reprezintă valoarea tuturor bunurilor și serviciilor finale produse într-o economie pe parcursul unei perioade determinate (de obicei un an). Dar reflectă acesta cu adevărat „valoarea” reală a unei economii?
Când cumpărăm ceva, beneficiile rezultate durează – cel puțin așa sperăm – și în viitor. Prin urmare, stabilirea unui preț de cumpărare bazat pe valoarea produsă într-o anumită perioadă poate să nu reflecte în mod adecvat valoarea acelui bun (în acest caz, o economie întreagă) pentru cumpărător. Trebuie să luăm în considerare capacitatea de a continua să genereze valoare în viitor.
Resursele productive ale Groenlandei includ nu doar companiile, guvernele și muncitorii existenți, care contribuie la generarea PIB-ului actual (estimat la aproximativ 3,236 miliarde de dolari americani în 2021), ci și capacitatea lor (dificil de măsurat) de a modifica și îmbunătăți PIB-ul viitor. Aceasta depinde, în mare măsură, de productivitatea așteptată a acestor resurse în viitor.
Există și alte atribute ale valorii care nu sunt incluse în PIB. Printre acestea se numără calitatea capitalului (uman și infrastructural), calitatea vieții, resursele naturale și poziția strategică.
Evaluarea resurselor încă neexploatate
Dincolo de ceea ce există deja, din perspectiva pieței, resursele încă neexploatate sunt cele care conferă valoare Groenlandei.
Groenlanda exploatează cărbune de zeci de ani și deține rezerve importante confirmate. De asemenea, s-a demonstrat că subsolul conține pământuri rare, metale prețioase, grafit și uraniu, precum și aur, argint, cupru, plumb, zinc și marmură. În plus, există potențialul unor exploatări majore de petrol în largul apelor Groenlandei. Nimic din acest potențial nu este reflectat în PIB-ul actual al Groenlandei, estimat, în prezent, la aproximativ 3,236 miliarde de dolari.
În plus, există și alte atribute ale valorii care nu sunt luate în calcul în PIB. Este vorba, de exemplu, de calitatea vieții, de capitalul uman și de infrastructură, de poziția strategică.
Activele naționale mai ușor de evaluat
Stabilirea unui preț pentru un activ național important, cum ar fi Canalul Panama (pe care Trump dorește de asemenea să-l aducă sub control american), este mult mai ușoară.
Teoria evaluării activelor, care datează din secolul al XVIII-lea, este un element fundamental al finanțelor ca disciplină. Dacă „modelul de evaluare a activelor” a evoluat de-a lungul timpului, acesta constă în esență în estimarea fluxurilor viitoare de venituri nete ale unui activ, pe baza unor intrări specifice.
În cazul Canalului Panama, aceasta ar presupune estimarea veniturilor nete viitoare care ar putea fi generate, ținând cont de factori precum taxele de utilizare și nivelul de trafic prevăzut. Apoi, ar trebui scăzute costurile preconizate pentru întreținerea echipamentelor și pentru eventualele daune. Pentru a determina prețul, trebuie estimată și probabilitatea realizării efective a acestor venituri nete.
În cele din urmă, valoarea sau „prețul” unui astfel de activ este, de obicei, determinat prin calcularea valorii actuale a tuturor acestor fluxuri viitoare de venituri (net).
Totuși, în democrațiile moderne, este aproape imposibil să vinzi terenuri dacă cetățenii locali se opun. Democrațiile funcționează pe principiul că bunurile naționale trebuie să servească poporului, și nu doar să umple vistieria guvernului. Vânzarea unui teritoriu astăzi ar necesita demonstrarea unor beneficii clare și tangibile pentru populație, o sarcină dificilă în practică.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCBusiness și pe Google News
Ţi s-a părut interesant acest articol?
Urmărește pagina de Facebook DCBusiness pentru a fi la curent cu cele mai importante ştiri despre evoluţia economiei, modificările fiscale, deciziile privind salariile şi pensiile, precum şi alte analize şi informaţii atât de pe plan intern cât şi extern.