De la Bucureşt- port la Dunăre la sistemul naţional de irigaţii şi de la hidrocentrala Tarniţa la modernizarea căilor ferate, avem proiecte abandonate cu o valoare însumată de zeci de miliarde de euro pe care e puţin probabil să le mai vedem vreodată finalizate. Chiar şi când e vorba să ne înstrăinăm reusursele, ca să ne mulţumin măcar cu redevenţe, pentru că noi nu mai suntem în stare să le exploatăm, facem ceva şi tot ne blocăm. Realizarea acestora ar însemna un plus uriaş pentru economia României, dar se pare că acest plus va rămâne doar pe hârtie.

Canalul Bucureşti-Dunăre 

Ideea unui canal navigabil care să aducă Dunărea la Bucureşti a apărut încă din perioada domnitorului Alexandru Ioan Cuza, în 1864. În 1927, proiectul este pus şi pe hârtie, iar în 1929 Parlamentul României a adoptat o lege care transforma Bucureştiul în port la Dunăre, prin construirea unui canal care să lege Capitala de fluviu. Proiectul a fost însă abandonat la scurt timp, din cauza crizei economice din anii ’30 şi celui de-al doilea război mondial.

A fost resuscitat o jumătate de secol mai târziu, în ultimii ani ai comunismului, când Nicolae Ceauşescu a ordonat începerea construcţiei canalului Dunăre- Bucureşti. Pe canalul cu o lungime de 73 de kilometri se puteau transporta 20 milioane tone de mărfuri pe an, adică o treime din capacitatea de transport a Canalului Dunăre-Marea Neagră. De asemenea, între Bucureşti şi Oltenita s-ar fi amenajat două porturi şi cinci ecluze. Planul mai includea construcţia a patru microhidrocentrale şi amenajări hidrografice care să asigure apa necesară irigaţiilor.

Lucrările au început în 1987, la scurt timp după finalizarea proiectului Canalului Dunăre- Marea Neagră, dar au fost oprite după Revoluţie, în 1990, când era executat în proporţie de 70%. Unul din cei care s-au împotrivit continuării lucrărilor a fost chiar Ion Iliescu, preşedintele României. Proiectul a intrat în conservare, dar, între timp, circa 90% din ceea ce s-a construit înainte de 1989 s-a degradat şi trebuie refăcut.

După aproape două decenii, în 2008, ministrul Transporturilor de la acea vreme, Ludovic Orban, relua subiectul şi spunea că există trei variante de finanţare pentru finalizarea Canalului Dunăre- Bucureşti: integral de bugetul de stat, prin fonduri europene de dezvoltare sau prin concesiune. “Proiectul va face posibilă scoaterea de sub efectul inundaţiilor a circa 30.000 de hectare terenuri agricole şi 11 localităţi, va asigura apa necesară pentru irigarea a peste 150.000 de hectare de teren arabil şi pentru alimentarea cu apă a localităţilor limitrofe şi producerea a circa 58 de Gwh de energie electrică pe an”, susţinea atunci Ministerul Transporturilor. Costurile estimate la acea dată pentru finalizarea investiţiei erau de 450 de milioane de euro, iar perioada de amortizare a investiţiilor de 14 ani.  

Doi ani mai târziu, în 2010, Elena Udrea spunea că proiectul Canalului Dunăre- Bucureşti ar trebui să intre în atribuţiile Ministerului Dezvoltării Regionale, pe care îl conducea, acesta putând fi promovat forurilor UE ca obiectiv important în strategia europeană pentru zona Dunării, în vederea obţinerii de finanţări. În 2011, fostul ministru al Transporturilor Anca Boagiu declara că valoarea estimată a proiectului este de 2,5 miliarde de euro şi vizează 104 km de infrastructură navigabilă, cu 31 de km mai mult decât lungimea proiectată iniţial, de 73 de kilometri. Lăţimea canalului urma să fie de 80 de metri, iar adâncimea medie de cinci metri. În 2013, se discuta din nou despre continuarea proiectului, dar valoarea lucrărilor cobora la 1,7 miliarde de euro.

Proiectul a fost abandonat din nou pentru mai mulţi ani şi a fost readus în discuţie abia în 2017, când Primăria Capitalei a anunţat că lucrează la o actualizare a studiului de fezabilitate pentru Canalul Dunăre- Marea Neagră. Primarul general Gabriela Firea spunea atunci că valoarea investiţiei s-ar ridica la 1,5 miliarde de euro, iar lucrările pot fi finalizate în patru ani. În vara acestui an, şi preşedintele PSD, Liviu Dragnea, spunea despre Canalul Dunăre- Bucureşti că trebuie finalizat, fiind unul din obiectivele prioritare ale Guvernului. Darius Vâlcov a plusat şi mai mult, anunţând, tot în această vară, că, până la sfârşitul anului 2018, va demara licitaţie pentru Canalul Dunăre- Bucureşti, un parteneriat între statul român, Municipiul Bucureşti şi companii private. 

Proiectul a fost însă vehement contestat de dată recentă de către preşedintele Senatului, Călin Popescu Tăriceanu, care spunea despre canal că este o uriaşă greşeală, ce nu răspunde unor necesităţi reale din punct de vedere economic. Politicianul apreciază că obiectivul de o dimensiune faraonică a fost gândit de Ceauşescu nu dintr-un raţionament, “ci din dorinţa megalomanică a unui lider politic total incult, dar dornic şi el să-şi aducă contribuţia la lungul şir de proiecte inutile”. 

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCBusiness și pe Google News

Ţi s-a părut interesant acest articol?

Urmărește pagina de Facebook DCBusiness pentru a fi la curent cu cele mai importante ştiri despre evoluţia economiei, modificările fiscale, deciziile privind salariile şi pensiile, precum şi alte analize şi informaţii atât de pe plan intern cât şi extern.