Iată de ce era mare nevoie de un DCBusiness, de un laborator al gândirii economice în care problemele lumii pe care o trăim să găsească explicații, soluții și poate chiar rezolvări.

Profit de sosirea lui DCBusiness pentru a-i prezenta câteva aspecte ale acestei lumi nebune în care tocmai  a intrat. Sper să îl intereseze și să le aibă în vedere.

1.Starea actuală și de viitor a economiei românești

Economia românească este într-un echilibru funambular încercând să nu cadă de pe firul întins  între abordarea unui model de dezvoltare consumatorist la un capăt și  de pericolul unei crize, la celălalt capăt.

 Actuala coaliție guvernantă a avut curajul să ridice nivelul veniturilor populației, prin salariul minim, salariile în sectorul public și pensii fără a respecta principiul universal recunoscut al ridicării veniturilor numai după ce se dispune de o capacitate sporită de plată prin obținerea unui spor de productivitate superior ca ritm și valoare nivelului de creștere a veniturilor. O astfel de politică nu este nouă dar este rar folosită deoarece implică un risc, acela al intrării în criză bugetară cu pericol de incapacitate de plată.

Recunosc însă că a fost nu numai o decizie curajoasă dar și înțeleaptă deoarece era absolut necesară o ridicare a veniturilor. Dacă se mai întârzia, România risca să rămână pe termen lung cantonată în zona celor mai mici venituri din UE ceea ce ar fi condus nu numai la mărirea decalajului față de media veniturilor europene dar și la consacrarea României în categoria țărilor slab dezvoltate din UE aptă de a avea competitivitate pe piața europeana doar prin prețul scăzut al forței de muncă. Situația ar fi fost generatoare și de o accentuare a procesului de migrație.

Există însă o problemă, aceea că aplicarea unei astfel de politici cere în mod obligatoriu existența unei oferte interne de mărfuri și servicii care să acopere creșterea cererii, adică existența unei industrii capabile să frnizeze surplusul de mărfuri generat de surplusul de venituri. România nu are această posibilitate. Mai mult de 70% din mărfurile consumate vin din import. Concluzia : creșterea de venituri în România finanțează economia altor țări, a celor care exportă pe piața noastră. De aici apare deficitul balanței de plăți, se accelerează procesul inflaționist, cererea de lichiditate pe piață influențează roborul, etc. Se poate ajunge în situația în care sporul de venituri este anihilat de inflație, afectând puterea de cumpărare.

Ce trebuia făcut ? Trebuia ca în momentul în care s-a decis creșterea veniturilor să se decidă și începerea procesului de stimlare și dezvoltare a industriei și serviciilor în scopul creșterii ofertei interne proporțional cu creșterea cererii.

Nu s-a făcut acest lucru sau s-a făcut prea puțin doar la nivel fiscal ( reduceri de TVA).

Pentru perioada următoare ( 6-9 luni) se va putea menține stabilitatea macroeconomică în principal prin creșterea de colectare la nivel ANAF și prin contractarea de credite interne și externe. După  această perioadă, situația va deveni dificilă dacă nu se va declanșa imediat un proces de stimulare a ofertei interne și de reorientare graduală a sporului de venituri de la destinația consum la destinația economisire și investiție.

2. Modul de gestionare al resurselor de gaz

Este surprinzător că marea majoritate a comentariilor privind începerea extragerii gazului din Marea Neagră se axează aproape exclusiv pe problema sumei ce va reveni guvernului român ca urmare a prevederilor cuprinse într-o posibilă versiune finală a legii offshore. Este evident că această problemă este extrem de importantă și este obligatoriu ca legea să stipuleze elemente care să permită obținerea de către România a optimului din punctul de vedere al veniturilor dar, din punctul meu de vedere, avantajele pe care le obține România pot fi cuantificate și din alt unghi al analizei. Devenind cea mai importanta sursă europeană de gaz exploatat prevalent de către una dintre cele mai importante firme din SUA- stat ce este partenerul strategic principal al țării noastre- România își asigură un grad sporit de securitate și de protecție dat fiind interesul SUA de a garanta siguranță investiției de capital american pe teritoriul românesc. Este începutul unui proces pe care ni-l dorim de mai mult timp și care poate fi de o importanță vitală pentru viitorul economiei românești. Este procesul prin care parteneriatul strategic cu SUA pe zona militară este dublat și de un parteneriat strategic pe zona investițională.

Din punctul meu de vedere, resursa de gaz din Marea Neagră reprezintă cea mai importantă ( poate singura) oportunitate pe care România o are pe termen lung de a ieși din marginalizarea în care se află și de a deveni o țară și o economie importantă în plan european. România nu dispune nici acum și nici în perspectivă de alte posibilități pentru a-și îmbunătăți locul și poziția în economia europeană. Nu prevăd posibilitatea unor creșteri de productivitate sau de randament/calitate atât de importante în viitorii 20-25 de ani pentru a-i da un spor de competitivitate capabil să propulsese România în ierarhia economică europeană și nici dezvoltarea unor domenii de excelență care să-i aducă sporuri de valoare adăugată constant peste media europeană.

Devenind cel mai important producător de gaz in Europa, România poate deveni și un centru decizional al politicii energetice europene ca și un negociator important în procesul de concepere și aplicare a politicilor UE.

3.Problemele pieței muncii

Se vorbește mult despre deficitul de forță de muncă. Este o problemă gravă care ne va afecta pe termen lung, plătind greșelile făcute de toate guvernele din ultimile trei decenii.

Există însă și o altă problemă relativ la forța de muncă pe care, din păcate, nu o analizăm cu atenția ce ar merit-o.

Este problema demotivării muncii.

 Stiinta economică modernă face din ce în ce mai mult apel la interpretarea calității forței de muncă prin modul în care ea este motivată în prestarea muncii . Nu se discută în primul rând despre retribuire sau alte stimulente ci despre un așa numit cadru psiho-ambiental din care ar face parte : încrederea în profesionismul și moralitatea conducătorilor ; conștientizarea legăturii dintre interesul general și interesul personal ; cunoașterea posibilităților și a liniilor previzibile de dezvoltare a propriei cariere ; gradul de protecție socială și de stabilitate a locului de muncă ; încrederea în potențialul economic și politic al țării relativ la aspectele geopolitice și geoeconomice, etc.

 Evident, puține din aceste elemente sunt frecvent azi caracterizante pentru forța de muncă românească. Suntem într-un trend de demotivare a forței de muncă devenit periculos. S-a ajuns în situația în care ne desconsiderăm singuri, nu mai avem încredere în propriile forțe, me autoblamăm ca hoți și incompetenți ( sindromul Dorel).

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCBusiness și pe Google News

Ţi s-a părut interesant acest articol?

Urmărește pagina de Facebook DCBusiness pentru a fi la curent cu cele mai importante ştiri despre evoluţia economiei, modificările fiscale, deciziile privind salariile şi pensiile, precum şi alte analize şi informaţii atât de pe plan intern cât şi extern.