Din cauza războiului din Ucraina și a inflației, din ce în ce mai mulți germani își aduc banii înapoi în Elveția. Dar o dispută internă a UE pune în pericol operațiunile bancare transfrontaliere cu Germania, notează Neue Zurcher Zeitung.

În mod normal, o ajustare a liniilor directoare ale UE în materie de capitaluri proprii atrage doar câteva persoane în Elveția. Cu toate acestea, reforma Directivei VI privind cerințele de capital ar putea avea un impact major asupra băncilor elvețiene: accesul pe piața din Germania este în pericol. Experții care au analizat detaliile sunt speriați.

"Multe bănci au subestimat problema până acum", spune Norman Karrer, managing partner elvețian al unei firme de consultanță.

Mulți văd acum problema. Într-un interviu recent pentru NZZ, șeful Julius Baer, Philipp Rickenbacher a subliniat că: "Din cauza fluxurilor protecționiste [din Europa], posibilitățile de a face afaceri transfrontaliere din Elveția devin din ce în ce mai reduse."

Dacă directiva va fi modificată conform intenției Comisiei Europene, multe bănci elvețiene din Germania nu vor mai putea să achiziționeze în mod activ clienți din Elveția. "Afacerile cu clienții existenți ar fi mai dificile", spune Karrer, "dar principala problemă este recrutarea de noi clienți."

În sistemul actual, clienții și băncile pot fi siguri că fluxurile financiare offshore între Germania și Elveția sunt legale și transparente. "Schimbarea ar putea crea noi zone gri și incertitudine juridică", spune Karrer.

Principala piață offshore

Articolul 21c relevant a făcut parte dintr-o propunere legislativă majoră menită să contribuie la armonizarea supravegherii bancare în Europa și pe care Comisia Europeană a publicat-o la 27 octombrie 2021 . Cu excepția celor mai mari bănci, ”casele de bani” din zona UE sunt încă monitorizate de un supraveghetor național. Acestea aplică reguli diferite, de exemplu atunci când vine vorba de accesul băncilor din țări terțe. Această fragmentare "subminează obiectivul unor condiții concurențiale egale pe piața internă", este modul în care Comisia Europeană și-a justificat inițiativa.

O particularitate națională a Germaniei este scutirea băncilor din țări terțe: Dacă acestea respectă anumite reguli și pot dovedi că sunt bine monitorizate pe piața lor de origine, li se permite să atragă clienți în Germania, chiar dacă nu au nicio sucursală locală sau au doar un număr redus de sucursale. Pe de altă parte, pe celelalte piețe importante ale UE, Italia și Franța, băncile pur offshore deja nu au voie să-și facă publicitate, acestea sperând doar că cei mulțumiți  vor fi recomandate.

Scutirea este deosebit de importantă pentru băncile elvețiene, care au de ales între scutirea standard sau cea simplificată. La începutul anului, 56 dintre ele se aflau pe lista instituțiilor scutite conform standardului, care este ținută de autoritatea germană pentru piața financiară Bafin. Acestea trebuie în continuare să își canalizeze afacerile printr-un intermediar din Germania, dar nu trebuie să își înființeze propria bancă în această țară.

În plus, există câteva institute mai mici care au primit o scutire simplificată. Se poate renunța complet la o sucursală sau la un partener în Germania. Este probabil ca doar câteva instituții să fi ales această cale, deși și băncile mai mari sunt din ce în ce mai interesate.

În orice caz, afacerile offshore cu germanii au funcționat ceas de când a fost soluționată disputa fiscală. Germanii își aduc banii înapoi în Elveția și se pare că fenomenul este și mai accentuat de la invazia rusă în Ucraina, după cum se poate auzi din industrie. Inflația ridicată din zona euro face, de asemenea, ca Elveția și francul să fie atractive pentru germani.

Controverse privind normele bancare în Europa

Băncile elvețiene de gestionare a averilor ar părea să fie doar victime colaterale în temeiul articolului 21c. Forța motrice din spatele acestui avans este Franța. Nu în ultimul rând, Parisul are în vizor băncile britanice și americane și este dornic, potrivit vocilor critice, să sigileze și mai mult piața europeană.

În spatele acestui demers se află interese personale tangibile: băncile franceze sunt în prezent cele mai puternice de pe continent și s-au extins recent cu succes în spațiul UE. Un pic mai puțină concurență din exterior ar fi foarte utilă.

Unele țări de dimensiuni medii care doresc să își protejeze propriile bănci ar trebui, de asemenea, să privească proiectul cu ochi buni. Deoarece conform noilor norme, băncile din țările terțe ar trebui să aibă o sucursală în fiecare țară din UE în care doresc să fie active. Acest lucru înseamnă, desigur, că băncile se vor concentra pe piețele mari și vor lăsa țările mai mici în seama concurenței locale. Acest lucru se întâmplă deja parțial, după cum o demonstrează retragerea parțială a UBS, cea mai mare bancă de gestionare a averilor din lume, din Austria și Spania.

BCE s-a pronunțat în mod clar în favoarea armonizării planificate a normelor de acces pentru băncile din țări terțe. Reguli foarte diferite sunt aplicate în prezent la nivel național, a criticat BCE , care supraveghează deja ea însăși câteva zeci de bănci europene importante. Șablonul a avut adversari și în UE, pe lângă vocea Germaniei s-au alăturat și cele ale Spaniei și Olandei.

Oponenții au înregistrat un succes intermediar. Franța s-a retras aparent tactic din cauza rezistenței și a propus ea însăși să elimine deocamdată articolul 21c. În schimb, autoritatea europeană de supraveghere bancară cu sediul la Paris urmează să examineze riscurile afacerilor transfrontaliere într-un studiu până în 2025 - și astfel să furnizeze probabil nota de trecere pentru următorul avans. Șansele sale de succes rămân intacte. Sectorul financiar elvețian trebuie să mențină subiectul în atenție.

O nouă consolidare este iminentă

Blocajul parțial din partea Germaniei ar afecta puternic unele bănci mai mici. Din motive de costuri, multe dintre acestea își permit cu greu să înființeze sucursale în străinătate și trebuie să aștepte de acum înainte la Zurich pentru noii clienți germani.

Există doar câteva alternative la marea piață germană. De la introducerea schimbului automat de informații, efortul de conformare pentru fiecare țară țintă a crescut. Prin urmare, în special pentru băncile mici, afacerile offshore nu merită decât pe piețele mari, mai ales în țările vecine sau în Marea Britanie. Băncile mari, pe de altă parte, au deja sucursale în Germania.

În cazul în care scutirea cade în Germania, consolidarea serviciilor bancare private în Elveția ar putea să se accelereze. Numărul băncilor elvețiene de gestionare a averilor este în scădere de mult timp. În urmă cu un an, potrivit unui studiu realizat de firma de consultanță KPMG, existau doar 96 de instituții. Pandemia și boom-ul de pe piețele financiare au oprit temporar consolidarea, deoarece băncile neprofitabile din punct de vedere structural au reușit, de asemenea, să se mențină la suprafață. Doar actuala piață bear de pe bursele de valori le va arunca înapoi.

O prăbușire a pieței germane de vânzări ar putea fi lovitura decisivă pentru băncile mai slabe. Potrivit experților din domeniu, clienții din zona UE și Marea Britanie au probabil în jur de 1.000 de miliarde de franci elvețieni gestionați de băncile elvețiene; o parte substanțială din această sumă provinind din Germania.

Desigur, nu toate băncile ar fi afectate în mod egal. Multe bănci private mici și mijlocii își obțin majoritatea veniturilor de la clienții care locuiesc în Elveția. Unele dintre acestea din Germania renunță deja la scutire, fie că este simplificată sau bazată pe standard, deoarece implică mai multe reglementări decât abordarea pasivă. Pentru bănci, care sunt încă puțin cunoscute în Germania, oportunitățile de publicitate sunt importante. Ceea ce este decisiv pentru ele este ceea ce va continua să fie negociat la Bruxelles, Berlin și Paris, fără o participare reală a Elveției.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCBusiness și pe Google News

Ţi s-a părut interesant acest articol?

Urmărește pagina de Facebook DCBusiness pentru a fi la curent cu cele mai importante ştiri despre evoluţia economiei, modificările fiscale, deciziile privind salariile şi pensiile, precum şi alte analize şi informaţii atât de pe plan intern cât şi extern.