Se crede că bacșișul a apărut în Anglia, undeva prin secolul al XVI-lea, când consumul de ceai a deveni o tradiție. Iar dacă un oaspete rămânea peste noapte în casa gazdei, la plecare el lăsa bani pentru serviciile oferite. În Occident, cultura bacșișului diferită de cea din Orient. În unele țări, valoarea medie a acestuia este de 10% din suma totală înscrisă pe nota de plată, în altele acest procent este catalogat drept acceptabil numai dacă nu sunteți mulțumiți de modul cum ați fost servit, în timp ce la alții o asemenea răsplată este luată drept jignire.

Statele Unite

La americani, bacșișul se dă mereu, dar valoarea lui variază de la un stat la altul, depinzând de loc (restaurant, bar, taxi, livrări, etc) și de dărnicia clientului. În medie, el oscilează între 10% și 20%. Acest obicei a intrat în viața americanilor în secolul al XIX-lea, când locuitorii Statelor Unite au început să viziteze Europa. Inițial, nu a plăcut, fiind privit ca un gest antidemocratic. Mai mult, unii au spus că, astfel, se creează o clasă de muncitori care ”cerșesc milă”.

La nivel politici și nu numai, se poartă dezbateri, se fac analize, se studiază. Dar bacșișul s-a cuibărit definitiv în conștiința celor care lucrează în servicii. În 2007, economistul Ofer Azar a calculat că numai pe segmentul restaurante s-au încasat 42 de miliarde de dolari. Oricum, această recompensă reprezintă, în SUA, un adaos important la salariu.

China

Ca în majoritatea țărilor asiatice, cultura bacșișului nu a prins în China, ea fiind interzisă decenii la rând și comparată cu mita. Și nici acum nu se practică. Oricum, nu în localurile vizitate de populația țării. Excepție sunt restaurantele și hotelurile care găzduiesc străini, dar și acolo bacșișul este destinat exclusiv angajaților care cară bagajele. Mai pot fi răsplătiți însoțitorii grupurilor turistice și șoferii autocarelor.

Citește și Miliardari zgârciți. Nu văd rostul multor cheltuieli

Japonia

Extrem de politicoși și protocolari, japonezii nu dau bacșiș decât în situații speciale, cum ar fi nuntă sau înmormântare. Într-un alt context, un astfel de gest este considerat umilitor, stânjenitor. Conform etichetei nipone, o bună deservire face parte din educația japonezilor. Chiar și la acțiuni unde care permit oferirea unor astfel de recompense, banii se dau în plic în semn de mulțumire și respect. Angajații restaurantelor și hotelurilor sunt special antrenați să refuze politicos orice încercare a clienților a-i răsplăti.

Franța

În 1955, Franța a adoptat o lege în virtutea căreia bacșișul este inclus în nota de plată, decizie adoptată și de alte țări din Europa și din lume. Elaborând acest act normativ, parlamentul de la Paris a pornit de la ideea că, astfel, crește salariul lucrătorilor din restaurante, baruri, etc, făcându-i mai puțin dependenți de bacșiș. Și totuși, bacșișul se practică, deși, conform sondajelor, tinerii nu agreează acest gest. În 2014, aproape 15% dintre francezi au declarat că nu au dat niciodată bacșiș.

Elveția

În Țara cantoanelor se aplică altă formulă: nota de plată se rotunjește, astfel încât să aibă de câștigat cei care lucrează în hoteluri sau la saloanele de înfrumusețare. Asta în condițiile în care în Elveția sunt unele dintre cele mai mari salarii din lume. Un chelner primește, spre exemplu, mai mult de 4000 de dolari pe lună. Altfel spus, venitul lor nu depinde de banii lăsați clienți.

India

În multe restaurante din India, bacșișul este inclus în nota de plată, valoarea lui situându-se între 15% și 20%. Sunt localuri care își întâmpină clienții cu anunțuri de genul: ”Nu primim bacșiș!”. În 2015, un sondaj a ajuns la concluzia că indienii sunt una dintre cele mai generoase națiuni din Asia, după Bangladesh și Thailanda.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCBusiness și pe Google News

Ţi s-a părut interesant acest articol?

Urmărește pagina de Facebook DCBusiness pentru a fi la curent cu cele mai importante ştiri despre evoluţia economiei, modificările fiscale, deciziile privind salariile şi pensiile, precum şi alte analize şi informaţii atât de pe plan intern cât şi extern.