Și piețele și Byron Wien nu fac decât să marcheze continua ascensiune a prețului metalului galben, aflat acum la cea mai mare valoare din mai 2013 și pe o tendință de creștere din 2016.

Este adevărat că aurul este încă departe de maximele atinse în 2011, când a urcat la peste 1.800 de dolari uncia, dar pe de altă parte nu este greu de anticipat că, pe fondul conflictelor comerciale în plină desfășurare, al încetinirii economiei mondiale, al efectelor Brexitului și al temerilor din ce în ce mai mari că o nouă criză economică este pe cale să se declanșeze, prețul aurului, văzut dintotdeauna ca un refugiu de către investitori, va continua să crească.

Tendința s-a păstrat și pe piața locală, cu o serie de zece maxime istorice la finele lunii august și începutul lunii septembrie, la peste 212 lei gramul. Prețul a depășit 200 de lei gramul la începutul lunii august și nu a mai coborât sub acest nivel, deși la începutul anului se situa la doar 169 de lei gramul.

De-a lungul ultimilor ani, pe plan internațional, evoluția unciei de aur trasează un grafic clar în urcare: în ultimii 16 ani aurul înregistrează o uluitoare creștere de peste 274%. Iar aurul stă bine chiar în comparație cu alte categorii de investiții, cum ar fi arta, vinurile, mașinle sau timbrele. Astfel, conform celui mai recent The Wealth Raport al firmei de consultanță Knight Frank, aurul, sub forma de monezi sau bijuterii, intra în top 3 investiții, cu creșteri cuprinse între 139 – 182% în ultimul deceniu, depășit doar de automobile (334%) și vinuri (192%). Dacă privim acest clasament și prin prisma nevoilor speciale de depozitare de care au nevoie vinurile și automobilele, dar și a perisablității gusturilor și tendințelor, aurul poate fi socotit principalul activ pentru investiții, scrie Mediafax.

Achiziții fantastice de aur

Aurul nu traversează un salt de moment. Băncile centrale au cumpărat 374,1 tone în prima jumătate a anului, cea mai mare creștere a rezervelor din cei 19 ani în care World Gold Council înregistrează date. Nouă bănci centrale și-au majorat rezervele în perioada menționată cu cel puțin o tonă, dintre acestea remarcându-se Polonia, cu o remarcabilă achiziție în cel de-al doilea trimestru, de 100 de tone. Aceasta este cea mai importantă achiziție făcută pe piața aurului din 2009, când India a cumpărat 200 de tone de la FMI.

Conducerea băncii naționale poloneze spune că decizia de majorare a rezervei de aur de la 228,6 tone, printr-o achiziție de 25,7 tone în 2018 și cea de 100 de tone în 2019 este o decizie strategică, care va fi însoțită și de repatrierea a circa jumătate din aurul depozitat la Bank of England în Londra. Polonezii spun că aurul este cea mai credibilă rezervă și un furnizor de încredere care diluează riscurile geopolitice. Mișcarea a adus Polonia de pe locul 34 pe locul 22 în topul mondial al deținerilor de aur ale băncilor centrale și pe locul 11 în Europa, de pe locul 15.

Și Rusia și-a continuat strategia de creștere a rezervelor de aur, cu achiziții de 94 de tone în prima jumătate a anului, cantitate comparabilă cu cele 105,3 tone achiziționate în prima jumătate a anului trecut. Și alte bănci centrale s-au alăturat goanei după aur din primul semestru al anului: China cu 74 de tone, Turcia cu 60,6 tone, Kazakhstan cu 24,9 tone, India cu 17,7 tone. Cu totul, achizțiile băncilor centrale au dus cererea de aur a primului semestru la 2.181,7 tone, cea mai mare din ultimii trei ani. Creșteri au înregistrat și vânzările de bijuterii, în timp ce investițiile în lingouri și monede și consumul industrial s-au redus.

La un moment dat fostul președinte al Rezervei federale a Statelor Unite Alan Greenspan a spus despre aur că este cel mai important mijloc de plată, care va fi acceptat oricând, de oricine, în orice condiții, în timp ce alte monede sau mijloace de plată nu.

Repatrierea aurului

Greenspan a rezumat cel mai bine importanța activului aur, ca garanție, ca valoare, ca importanță. După ce Camera Deputaților a adoptat proiectul legislativ iniţiat de Liviu Dragnea şi Şerban Nicolae care prevede ca BNR să repatrieze 91,5% din aurul depozitat în străinătate, România se alătură clubului statelor care au optat pentru repatrierea rezervelor de aur, într-o măsură mai mare sau mai mică. Începând cu 2014, o serie de națiuni europene au început să aducă acasă aurul depozitat în străinătate. Pe lângă Polonia, de care am vorbit mai sus, se află Olanda, care și-a redus cantitatea de aur deținută la Rezerva Federală din New York de la 51% la 31%, peste 122 de tone de metal prețios întorcându-se la Amsterdam. Germania a decis ca jumătate din rezervele sale să se întoarcă la Frankfurt, și și-a anunțat intenția de a repatria 300 de tone de aur din SUA și 374 de tone din Franța, până în 2020. Guvernatorul băncii centrale belgiene Luc Coene a confirmat că studiază posibilitatea repatrierii aurului – 227 de tone păstrate la Bank of England, Bank of Canada și Bank for International Settlements.

În Elveția s-a declanșat chiar o mișcare cetățenească – Salvați Aurul Elvețian – care a cerut băncii centrale să păstreze cel puțin 20% din active în aur, să interzică vânzarea metalului prețios și să repatrieze rezervele, în condițiile în care 20% din cele 1.040 tone de metal erau păstrate la Banca Angliei și o treime din cantitate în Canada. Un referendum a respins ideea, în 2014. Alte state care au decis repatrierea aurului sunt Austria, India, Mexic, Bangladesh, Venezuela și Ungaria.

Citește și Rusia a strâns prea mulți petrodolari. Și nu știe ce să facă

Guvernatorul BNR Mugur Isărescu a admis posibilitatea expunerii publice a aurului care va fi repatriat, pentru că este un metal care creează mistică, fantezii, avansând costurile aducerii aurului la 15 – 20 de milioane, fără a preciza moneda. În context, guvernatorul a respins ideea folosirii aurului în operațiuni pe piață. „Este o curiozitate, când obții profit din operațiuni valutare, mai vine câte un pitpalac și și ne explică că de ce nu ați făcut operațiuni cu aur? Păi de ce să riscăm aur?”, a spus Isărescu

Guvernatorul spune că operațiunile pe piața valutară sunt complexe, implicând identificarea afacerilor profitabile, dar și gestionarea unor riscuri deosebite. Iar societatea, spune Isărescu, a fost intoxicată cu informații privind sumele fabuloase care s-ar putea obține din operațiunile cu aur.

„Au fost nelalocul lor toate sugestiile cu care societatea românească a fost intoxicată, că s-ar putea obține sume fabuloase din investiții sau operațiuni cu aurul. Dacă la valută pierzi, d-apoi la aur? Intri cu aurul în operațiuni atât de riscante, încât nu merită...Este absolut normală decizia pe care am luat-o acum 10 – 12 ani, să lăsăm aurul acolo, ca activ de ultimă instanță....Dacă legea va fi promulgată de președinte, ne costă 15 – 20 de milioane și îl aducem aici, să se lămurească lumea că există, să se liniștească opinia publică”, a spus Isărescu.

Pe de altă parte, în spiritul aceleiași griji față de aurul național, ar fi firesc ca liderii acestei țări, parlamentari, guvernanți sau oficiali ai instituțiilor statului, să nu uite că au o datorie majoră față de cetățeni, și anume repatrierea întregii rezerve de aur a statului român, adică și a tezaurului aflat în prezent la Moscova.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCBusiness și pe Google News

Ţi s-a părut interesant acest articol?

Urmărește pagina de Facebook DCBusiness pentru a fi la curent cu cele mai importante ştiri despre evoluţia economiei, modificările fiscale, deciziile privind salariile şi pensiile, precum şi alte analize şi informaţii atât de pe plan intern cât şi extern.