Premisele de la care se pleacă atunci când se impune vaccinarea copiilor sunt:

- Pandemie severă și mortalitate crescută. 

- Un grup de gazde tinere care răspândesc o boală letală la populația generală. 

- O boală infecțioasă la populația tânără care a dus la suspendarea activităților educaționale, sociale cruciale pentru dezvoltare normală. 

- Un subgrup selectat de copii care sunt expuși riscului acestui virus din cauza condițiilor preexistente care îi fac vulnerabili la COVID-19.

Vaccinurile de la Pfizer și Moderna cât și alte vaccinuri au fost aprobate pentru utilizare de urgență pentru o afecțiune care cauzează multe decese și boli greu de gestionat în unele cazuri - pe lângă faptul că ne copleșește viața de zi cu zi.

În pediatrie, experții sunt întrebați care este definiția unui copil. Ei bine, din moment ce studiile Pfizer au inclus persoane cu vârsta de 16 ani și peste, atunci trebuie luați în considerare copii de la 0 la 15 ani.

Chiar ar trebui să ne vaccinăm copiii dacă boala are foarte puține consecințe adverse pentru grupul lor de vârstă? Din punct de vedere istoric, ne-am imunizat împotriva bolilor precum poliomielita și difteria, care reprezentau un pericol clar pentru copii.

Nu același lucru se poate spune despre SARS-CoV-2 - simptomele sunt în mare parte ușoare, ceea ce duce la suspiciunea că nu am reușit să identificăm multe cazuri active. Din păcate, unii copii au decedat dar aproape exclusiv cei cu afecțiuni preexistente grave - cum ar fi sindroamele cardiace, pulmonare sau de imunodeficiență - și la sugarii cu vârsta sub un an.

Este important să adăugăm că copiii adăpostesc coronavirusuri non-COVID-19 de ani de zile, și care nu a produs nici măcar un strănut pentru aceștia.

Șeful AstraZeneca, profund DEZAMĂGIT! Nu așa se procedează

O complicație rară a COVID-19 la copii este MIC-S - un sindrom inflamator multisistem, care este grav, dar și tratabil.

Imunitatea de grup

În mod realist, natura pandemiei înseamnă că nimeni nu poate fi în siguranță până când TOATĂ lumea nu este în siguranță. Este posibil ca imunitatea efectivă să nu fie posibilă atunci când există, depildă șapte milioane de copii în Canada (20% din populație) neimunizați.
POate fi clasificată cu adevărat vaccinarea copiilor împotriva COVID-19 drept utilizare de urgență?

În primul rând, să considerăm că un copil care își dă consimțământul pentru imunizare nu este același lucru cu un adult care acceptă să fie vaccinat. Părinții vor trebui să-și dea consimțământul în majoritatea cazurilor. Pentru a ajunge la acest punct va fi nevoie de feedback din studiile efectuate în grupa de vârstă de la zero la 16 ani.

Părinții abordați cu privire la dorința lor de a-și înscrie copiii în astfel de procese au fost de acord în doar 14-18 la sută din cazuri. Cei care și-au dat acordul copilului lor de a participa la vaccinare au fost mai predispuși să se înscrie la unul singur și sunt mai multe șanse să își aibă proprii copii complet vaccinați împotriva altor boli.

Moderna s-a străduit să găsească 3.000 de adolescenți care să participe la un proces pentru cei cu vârste cuprinse între 12 și 18 ani, anunțat pe 10 decembrie 2020. (Dimensiunea studiilor la adulți a fost de aproximativ 40.000 de participanți.) Ar părea înțelept să finalizăm un proces pe această grupă de vârstă a adolescenților înainte de a începe un proces de vacccinare la cei aflați la copilăria timpurie.

Încercările care implică copii cu vârsta de 11 ani sau mai puțin vor dura mai mult, parțial pentru că dozele de vaccin vor trebui să fie reduse la concentrații mai mici în raport cu greutatea copilului. Este posibil ca aprobarea să aibă nevoie de un prag mai mare, iar lansarea de urgență să nu fie considerată aplicabilă. Astfel, nu ar trebui să ne așteptăm la o autorizare pentru un astfel de produs înainte de 2022.

Încrederea publicului

În prezent, Asociația Americană de Pediatrie spune că decesele COVID-19 în rândul copiilor se ridica la 0,06% din total. Dar cifrele nu indică întreaga tragedie a acestui virus în pediatrie.

Aceste numere mici sunt consecințe tragice ale unei boli care pare a fi prevenibilă. Dar, cu siguranță, există și un subgrup de pacienți identificabili (cei cu afecțiuni preexistente) cărora li se poate administra vaccinul pe baza unei autorizații de urgență, odată ce avem mai multe date despre siguranța vaccinului în grupa lor de vârstă - sau chiar înainte. Marea majoritate a îngrijitorilor lor vor fi de acord cu utilizarea unui vaccin la copilul lor cu nevoi speciale odată ce lucrurile sunt clarificate de medici.

Stabilirea încrederii publice este acum centrală pentru orice decizie privind inocularea populației de copii. Am avea nevoie de un vaccin sigur, cu un nivel general acceptabil de risc, pentru ca părinții să fie de acord să avanseze cu această decizie. În prezent, există un număr semnificativ de adulți care ezită în ceea ce privește vaccinul în ceea ce privește propria lor vaccinare. Cei care ezită în numele copiilor lor vor fi o provocare.

Pe lângă faptul că acționează ca o platformă pentru redeschiderea în siguranță a școlilor, un program școlar ar fi cel mai practic pentru a efectua administrarea pe scară largă a unui vaccin COVID-19 din copilărie, cum este cazul vaccinurilor meningococice și HPV.
Specific pentru România este faptul că campania de vaccinare HPV a fost un fisco din cauza bâlbelor guvernanților de la vremea respectivă, adică din anul 2007.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCBusiness și pe Google News

Ţi s-a părut interesant acest articol?

Urmărește pagina de Facebook DCBusiness pentru a fi la curent cu cele mai importante ştiri despre evoluţia economiei, modificările fiscale, deciziile privind salariile şi pensiile, precum şi alte analize şi informaţii atât de pe plan intern cât şi extern.