Conform unei propuneri legislative care a fost votată favorabil de senatori, se vor introduce două noi timpuri de contracte de muncă, propunere care urmează să fie dezbătută și votată și de deputați.

Este vorba despre contractul de muncă la cerere și contractul de muncă cu mai mulți angajatori pentru un singur angajat.

Conform expunerii de motive, contractul de muncă la cerere are, conform inițiatorilor, trei avantaje:

- angajatorul are o mai mare flexibilitate în organizarea activităţii, având posibilitatea de a dispune de forţa de muncă necesară în zilele în care are nevoie de serviciile prestate de către un anumit salariat şi doar numărul de ore necesar prestării activităţii respective;

- angajatul poate desfăşura mai multe activităţi în paralel, nemaiavând obligaţia respectării cu stricteţe a unui anumit program de lucru;

- se reduce sarcina administrativă, în comparaţie cu alte opţiuni legale utilizate pentru angajarea în comun, alternativa fiind ca angajatorul sa încheie în paralel câte un contract de muncă cu timp parţial cu fiecare angajat. 

Contractul de muncă cu mai mulți angajatori și un singur angajat

Acest tip de contract reprezintă contractul individual de muncă în baza căruia un angajat încheie un contract de muncă cu mai mulţi angajatori pentru efectuarea aceluiaşi tip de activitate, care implică exercitarea aceloraşi atribuţii. 

Inițiatorii prezintă avantajele unor astfel de contracte care ar fi:

- stabilirea răspunderii în solidar a angajatorilor semnatari ai contractului, cu privire la îndeplinirea obligaţiilor care decurg din contract şi din legislaţia muncii va creşte gradul de protecţie a angajatului în ceea ce priveşte obţinerea de către acesta a drepturilor restante de la oricare dintre angajatori, având posibilitatea să îl aleagă pe cel mai eligibil;

- reglementare flexibilă permite părţilor implicate să proiecteze schema de partajare a angajaţilor în funcţie de propriile nevoi;

- obligaţiile privind remuneraţia, impozitele şi contribuţiile sociale pot fi alocate angajatorilor în orice mod pe care îl stabilesc de comun acord;

- se reduce sarcina administrativă în comparaţie cu alte opţiuni legale utilizate pentru angajarea în comun, de exemplu atunci când fiecare angajator în paralel încheie un contract de muncă cu timp parţial cu acelaşi angajat.

Inițiatorii spun că atât angajatorii, cât şi angajaţii au nevoie de o combinaţie între scheme de flexibilitate spaţială cu cea temporală. 

În expunerea de motive se mai spune că se simte nevoia de autonomie în desfăşurarea activităţilor, angajaţii percep de asemenea nevoia să îşi organizeze programul de lucru pentru a putea susţine, în paralel, două servicii. Schemele de muncă flexibile asigură un echilibru mai bun între viaţa privată şi cea profesională, iar asta se traduce în final în mai multă productivitate acest lucru va determina o creştere a productivităţii muncii din partea angajaţilor, precum şi o creştere a ataşamentului faţă de locul de muncă.

Inițiatorii mai spun că țările dezvoltate au demonstrat că există deschidere atât din partea managerilor, cât şi a personalului de execuţie pentru introducerea mai multor scheme de flexibilitate. Soluţii similare pot fi aplicate şi în România, cu accent pe flexibilitate spaţială (în particular telemuncă şi muncă la domiciliu) şi flexibilitate temporală (program inegal de lucru, program individualizat, bancă de timp liber obţinută prin prestarea de ore suplimentare)

Citește și: Totul despre contribuția la pensii. Cele mai importante modificări

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCBusiness și pe Google News

Ţi s-a părut interesant acest articol?

Urmărește pagina de Facebook DCBusiness pentru a fi la curent cu cele mai importante ştiri despre evoluţia economiei, modificările fiscale, deciziile privind salariile şi pensiile, precum şi alte analize şi informaţii atât de pe plan intern cât şi extern.