Președintele ANAF, Adrian Nica, a anunțat că instituția urmărește să clasifice toți contribuabilii administrați în trei categorii – risc mic, mediu și ridicat – până la sfârșitul anului 2027. Fiscul spune că va aplica un tratament diferențiat, în funcție de comportamentul fiscal al fiecărei persoane sau firme.
Anunțul ridică o întrebare practică pentru companii: ce date analizează ANAF și ce se poate întâmpla dacă o firmă ajunge în categoria de risc ridicat? Deocamdată, clasificarea completă este un obiectiv al instituției, nu o nouă regulă care stabilește automat controale pentru fiecare contribuabil.
Ce știe ANAF despre firmele cu risc ridicat
Potrivit informațiilor prezentate de șeful Fiscului, aproximativ 1.800 de societăți au fost identificate cu risc fiscal ridicat. În jur de 200 dintre ele aveau deja controale în desfășurare la momentul anunțului. Separat, ANAF a transmis între 6.800 și 7.000 de notificări contribuabililor considerați cu risc mediu, după analiza comportamentului fiscal din 2024.
Notificarea nu înseamnă, prin ea însăși, că firma a fost găsită vinovată de o încălcare fiscală. Ea semnalează că Fiscul a identificat neconcordanțe sau indicatori care justifică o verificare suplimentară ori o solicitare de explicații. În cazul notificărilor către contribuabilii cu risc mediu, ANAF a spus că urmărește și să înțeleagă motivele pentru care aceștia au fost identificați astfel.
Pentru companii, contează să verifice dacă datele din declarațiile fiscale corespund evidențelor contabile, documentelor justificative și operațiunilor raportate de parteneri. O diferență nu dovedește automat o fraudă, însă o explicație documentată poate lămuri o neconcordanță înainte ca aceasta să ducă la măsuri suplimentare.
Urmează metodologii de control pe sectoare
ANAF a anunțat că va publica în noiembrie prima metodologie de control fiscal, pentru sectorul agricol. Documentul ar urma să fie revizuit periodic, iar instituția intenționează să dezvolte metodologii și pentru alte domenii până la finalul anului 2027.
Metodologiile sectoriale pot conta pentru că riscurile și tipurile de tranzacții diferă de la o industrie la alta. În agricultură, de exemplu, activitatea este influențată de sezonalitate, subvenții, producția obținută și tranzacțiile cu materii prime. O analiză care nu ține cont de specificul domeniului poate interpreta greșit diferențe care au o explicație economică.
Rămâne de văzut ce criterii concrete va publica ANAF și dacă firmele vor putea afla în mod clar ce indicatori le-au plasat într-o categorie de risc. Până atunci, anunțul instituției descrie direcția în care vrea să-și organizeze verificările, nu o listă publică de contribuabili sau un nou sistem de sancțiuni.
