Atunci, am intrat în piață dispre strada Chiristigiilor, iar primul lor pe care l-am văzut după ce am pășit în hală au fost munții de cireșe, mari și frumoase, de pe tarabele vânzătorilor. Din spatele lor, vânzătorii nu te îndemnau să le cumperi marfa, nu te ademeneau spunând: ”Gustați, luați una, că n-o fi foc, să vedeți ce bune sunt!”. Te priveau doar cum treci mai departe, după ce ai văzut prețurile afișate: 30, 32, 28 de lei. 

Acum, am venit dinspre Colentina, trecând pe lângă gogoșerie, patiserie, pe lângă un magazin de vinuri, altul de pâine. Din nou, puțină lume. E adevărat nici ora nu a fost, de această dată, dintre cele mai potrivite: era trecut bine de 11, căldura te învăluia din toate părțile și nu știai cum să fugi într-un loc răcoros să nu te zăpăcească soarele. 

Atenție la prețul afișat

Vânzătorii erau însă la locul lor, în spatele meselor încărcate cu roșii, castraveți, varză, ceapă, cireșe, căptuși și așa mai departe. Și, spre deosebire de data trecută, te invitau să-i bagi în seamnă, să nu treci nepăsător pe lângă ei. Și nici nu e de mirare: prețurile sunt considerabil mai mici față de acum șapte zile: roșii, mai mici sau mai mari, găsești de la 3 lei la 10 lei, cireșe de la 7 lei la 25 de lei, o legătură de ceapă o poți găsi și la 1,50 lei. Castraveții și ei, mult mai ieftini, de la 2,50 kilogramul la 4 sau 5 lei, iar cartofii se vând cu 2, 3 și 4 lei kilogramul. Ceea ce mi-a atras însă atenție este că toate prețurile, în special la roșii, se termină cu 99. Adică 2,99 lei, 4,99 lei și așa mai departe. Cifra patru scrisă mare, să se vadă de la o poștă, iar ceea ce este după virtugă scris mic, să te surprindă doar când te apropii. 

Ia mâna, unde te crezi!

Mi-a mai atras atenția ceva: nu am găsit vânzător care să mă lase să-mi aleg marfa: ”Nu luați de la suprafață, vă dau eu!”, ”Dacă mergeți pe alese, nu vă servesc!”, ”Da unde te trezești ma-ta? În grădină la bunica? Ia mână, câ îți pun eu!”. Iar dacă faci pe supăratul și încerci să-ți justifici pornirea de a pune în plasă o roșie pe care ai pus mâna, nu pentru că era mai mare și mai atrăgătoare, ci pur și simplu din plăcere, ești poftit să mergi mai departe. ”Păi dacă toți își aleg marfa, eu ce mai fac? Ia uite ce pretențioși am devenit: ne alegem singuri!”. Și pleci, desigur, întrebându-te ce o să facă omul ăla din spatele tejghelei cu sutele de roșii pe care ar trebui să le vândă dacă îți alungă clienții. Dar este treaba lui. Până la urmă tot am găsit pe cineva care mi-a pus în plasă roșii frumoase, nu una mai mică, alta mai arătoasă. Dar a trebuit să caut, să ascult reproșurile vânzătorilor, să ma abțin de la comentarii. În ultimă instanță, nu venisem să mă cert. 

Bani să fie!

Toate aceste prețuri mult mai accesibile comparativ cu cele de săptămăna trecută le-am găsit la tarabele din fața imensei hale care adăpostește acum ceea ce a mai rămas din vechea piață Obor, considerată, cândva, cea mai mare din sudul Europei. Am intrat și înăuntru, dar nu am zăbovit mult: totul aici se vinde la prețuri mai mari. Nu cu mult, dar mai mari. La marea majoritate a produselor. Iar marfă este din abundență. Bani să fie!

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCBusiness și pe Google News

Ţi s-a părut interesant acest articol?

Urmărește pagina de Facebook DCBusiness pentru a fi la curent cu cele mai importante ştiri despre evoluţia economiei, modificările fiscale, deciziile privind salariile şi pensiile, precum şi alte analize şi informaţii atât de pe plan intern cât şi extern.