O agenție de rating este o companie a cărei menire este de a evalua starea de sănătate financiară a unei alte companii sau a unei entități publice – stat, oraș, departament sau regiune. Agenția de rating studiază în principal capacitatea de rambursare a datoriilor, criteriu care îi interesează cel mai mult pe investitori.

Analiștii elaborează diferite scenarii și calculează probabilitatea ca ele să se adeverească, pe baza intrărilor și ieșirilor financiare. Uneori sunt folosite date furnizate chiar de firma examinată sau de diferite institute precum, Eurostat sau structurile naționale de statistică. 

Agenția ia în considerare, de asemenea, parametri mai globali, cum ar fi „presiunile sociale și politice ilustrate de protestele față de diferite decizii adoptate de guvernanți, precum reforma pensiilor, modificări salariale și așa mai departe. Într-un final, agenția stabilește un punctaj prezentat sub formă de scrisori, de la AAA (solvabilitate bună) la D (faliment). Moody's se oprește la C, cu un sistem de rating ușor diferit față de celelalte două.

Cine sunt „Cei Trei Mari”?

Trei companii de rating, toate americane, împart cea mai mare parte a pieței globale: Standard & Poor’s, Moody’s și Fitch. Până în 2022, aceste Big Three, cum sunt ele numite, dețineau 93% din cota de piață a Uniunii Europene. Până în 2018, Fitch a avut capital francez, pe vremea când era deținută de Fimalac, proprietatea miliardarului Marc Ladreit de Lacharrière. În cele din urmă însă a fost vândută grupului de media american Hearst Corporation. Standard & Poor’s și Moody’s aparțin, la rândul lor, unor grupuri specializate în informații economice - S&P Global și conglomeratul Moody’s Corporation, unde renumitul investitor Warren Buffett controlează o parte din capital. Întrucât aceste două companii sunt listate la bursă, li se cere să își detalieze rezultatele financiare: în ultimii zece ani, și-au dublat cifra de afaceri, deși au emis un număr mai mic de ratinguri.

Cum fac bani?

Începând din anii 1970, agențiile de rating și-au schimbat modelul de afaceri; anterior erau plătite de utilizatorii finali ai notelor aplicate subiecților analizați, în special de bănci, care doreau să știe care loc este mai sigur pentru a-și plasa banii. Acum, ele sunt plătite de entitatea, publică sau privată, pe care o evaluează: clientul lor este obiectul lor de studiu. Doar anumite ratinguri sunt gratuite, cele ale țărilor cele mai bogate, privite ca jucători esențiali pentru stabilirea unor referințe. Este vorba de așa numitele  ratinguri „nesolicitate”.

În paralel cu aceste ratinguri suverane, alte entități publice pot solicita să fie evaluate pentru a strânge apoi capital pe piața de obligațiuni: regiuni, departamente, orașe, spitale etc. 

Din ce în ce mai multe companii solicită un rating (+20% în zece ani). Agențiile sunt foarte precaute când vine vorba de tarife, dar conform mai multor surse, o agenție primește câteva zeci de mii de euro pentru a evalua un IMM, și până la un milion de euro pentru o mare bancă sau o mare companie de asigurări.

Pe de altă parte, segmentul a prosperat la începutul anilor 2000 cu produse de speculație sofisticate precum subprime-urile au scăzut semnificativ în urma crizei financiare din 2009 cauzată de explozia bulei imobiliare americane.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCBusiness și pe Google News

Ţi s-a părut interesant acest articol?

Urmărește pagina de Facebook DCBusiness pentru a fi la curent cu cele mai importante ştiri despre evoluţia economiei, modificările fiscale, deciziile privind salariile şi pensiile, precum şi alte analize şi informaţii atât de pe plan intern cât şi extern.