O povară fiscală mascată: cum funcționează mecanismul clawback

Taxa clawback este un mecanism fiscal introdus în România în anul 2009, cu scopul de a controla cheltuielile din sistemul public de sănătate, în special cele legate de decontarea medicamentelor compensate și gratuite. Concret, această taxă presupune ca producătorii de medicamente să returneze statului un procent din valoarea totală a vânzărilor de medicamente decontate de Casa Națională de Asigurări de Sănătate (CNAS).

În teorie, scopul taxei clawback este de a menține cheltuielile statului în limitele bugetului aprobat pentru sănătate. În practică, însă, acest mecanism a devenit o povară financiară semnificativă pentru companiile farmaceutice, mai ales în contextul în care procentul taxei a crescut constant de-a lungul anilor, ajungând la valori care pot depăși 25% din cifra de afaceri a firmelor din domeniu. Pentru medicamentele generice (copii ale unor produse originale, mai ieftine), taxa este mai mică, dar tot considerabilă, în timp ce pentru medicamentele inovatoare poate deveni împovărătoare.

Cum afectează clawback-ul prețurile și disponibilitatea medicamentelor

Principala consecință a taxei clawback este presiunea pe prețurile medicamentelor. În România, statul impune prețuri maximale pentru medicamente, ceea ce înseamnă că producătorii nu pot transfera direct costurile suplimentare către consumatori sau către sistemul public. Astfel, firmele farmaceutice sunt prinse între ciocan și nicovală: pe de o parte, trebuie să suporte o taxă mare, pe de altă parte, nu pot majora prețurile produselor lor.

Această situație determină o serie de efecte secundare majore:

Retragerea unor medicamente de pe piață: Unele companii aleg să nu mai comercializeze în România anumite produse, considerând că nu sunt sustenabile financiar din cauza taxei clawback. Consecința? Pacienții nu mai au acces la anumite tratamente sau trebuie să recurgă la soluții mai costisitoare.

Acces limitat la medicamente inovatoare: Producătorii de medicamente de ultimă generație sunt reticenți să introducă noi produse pe piața din România, unde sistemul fiscal este perceput ca impredictibil. Astfel, pacienții români au acces cu întârziere la terapii moderne, față de cei din alte state europene.

Presiune pe generice: Deși genericele sunt esențiale pentru sustenabilitatea sistemului de sănătate, taxa clawback afectează și această categorie. În multe cazuri, producătorii de generice aleg să iasă de pe piață din cauză că profitabilitatea scade sub pragul de rentabilitate.

O problemă cronică, fără rezolvare durabilă

De-a lungul anilor, autoritățile române au încercat să modifice sistemul de calcul al taxei clawback, pentru a reduce impactul asupra producătorilor. Printre propunerile vehiculate s-au numărat plafonarea taxei, diferențierea mai clară între medicamentele inovative și generice sau indexarea valorii bugetului de referință la realitatea consumului. Cu toate acestea, reformele au fost limitate, temporare sau au fost amânate de la un an la altul.

Reprezentanții industriei farmaceutice susțin că sistemul actual penalizează investițiile și creează un climat economic instabil. Totodată, semnalează faptul că, în alte țări europene, clawback-ul este folosit doar ca măsură excepțională, nu ca mecanism fiscal permanent. În România, în schimb, taxa a devenit o sursă constantă de venit pentru stat, în lipsa unor politici coerente de finanțare a sistemului de sănătate.

Impactul asupra pacientului român

Deși, în mod direct, pacientul nu plătește taxa clawback, el este cel care resimte cel mai acut efectele negative. Accesul dificil la anumite medicamente, lipsa tratamentelor esențiale din farmacii sau întârzierile în aprobarea unor terapii noi sunt toate consecințe ale presiunii fiscale asupra producătorilor. În final, pacienții sunt forțați fie să își procure medicamentele din străinătate, fie să apeleze la alternative mai scumpe sau mai puțin eficiente.

Mai mult, lipsa unor politici clare de rambursare și susținere a producției locale duce la o dependență mare de importuri, ceea ce accentuează problemele în perioade de criză, cum s-a întâmplat în pandemie sau în momentele cu fluctuații mari de cerere.

Concluzie: clawback-ul între necesitate bugetară și blocaj structural

Taxa clawback a fost gândită ca o soluție de criză, dar a devenit un obstacol major în calea unui sistem farmaceutic funcțional în România. Deși poate părea o măsură eficientă pe termen scurt pentru a controla cheltuielile statului, în realitate afectează negativ ecosistemul sănătății: descurajează investițiile, distorsionează piața și, cel mai grav, îngreunează accesul pacienților la medicamente.

O reformă reală a acestui mecanism ar trebui să implice un dialog transparent între stat, producători și asociațiile de pacienți, dar și o viziune pe termen lung asupra modului în care este finanțat sistemul de sănătate din România.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCBusiness și pe Google News

Ţi s-a părut interesant acest articol?

Urmărește pagina de Facebook DCBusiness pentru a fi la curent cu cele mai importante ştiri despre evoluţia economiei, modificările fiscale, deciziile privind salariile şi pensiile, precum şi alte analize şi informaţii atât de pe plan intern cât şi extern.