Oameni disperați și înfometați, privați de mijloacele de trai prin deciziile nemiloase ale dictatorului sovietic Iosif Stalin, au fost forțați să mănânce iarbă, scoarță de copac, flori, șobolani, câini și, în cele din urmă, proprii lor copii, lucru care a fost consemnat de istoricii.

Oamenii au murit pe străzi, pe trotuare, în gări, pe câmpurile agricole și pe drumurile de țară. Aproximativ 4 milioane dintre ei au pierit în marea foamete, cunoscută sub numele de Holodomor, sau moartea prin foame.

Astăzi, în timp ce Ucraina se luptă cu invadatorii ruși, iar morții zac din nou pe străzile unor localități, inclusiv Mariupol, care au fost izolate de aprovizionarea cu alimente, amintirea foametei și legăturile sale cu Kremlinul rămân puternice.

Foametea, prezentă în memoria colectivă

"Foametea este unul dintre lucrurile care se află în mintea ucrainenilor care luptă acum", spune Anne Applebaum, autoare a cărții "Foametea roșie", apărută în 2017 în care povestește amintiri ale supraviețuitorilor.

"Este o bucată de istorie și este amintită de ucraineni ca o încercare de a-i eradica", spune jurnalista. "Conștientizarea faptului că ar putea fi eradicați" din nou este "o parte din motivul pentru care luptă acum".

Istoricul Robert Conquest spunea în 1986 că: "Asaltul sovietic asupra țărănimii și asupra națiunii ucrainene", la începutul anilor 1930, "a fost unul dintre cele mai mari și mai devastatoare evenimente din istoria modernă".

Citește și: Războiul din Ucraina. Rusia a cerut ajutor militar Chinei, susține NYT

Treisprezece la sută din populația ucraineană a pierit în timp ce Stalin a impus "colectivizarea" prin confiscarea proprietății private, a animalelor și a echipamentelor de către stat și a pedepsit brutal țăranii care nu reușeau să îndeplinească cotele, luându-le și ultima bucată de pâine. Temându-se de naționalismul ucrainean în fierbere, Stalin a aplicat "sancțiuni" economice regiunilor care nu puteau îndeplini rechizițiile guvernamentale.

Valuri de refugiați

La fel ca acum, oamenii se înghesuiau în trenuri pentru a încerca să părăsească țara. "Gările erau pline de țărani cerșetori cu mâinile și picioarele umflate, femeile ținând la ferestrele vagonului copii oribili cu capete enorme care se clatină, membre ca niște bețe și burți umflate și ascuțite", scria la vremea respectivă jurnalistul maghiar Arthur Koestler.

Un oficial al Partidului Comunist din Vinnytsia, la 200 km sud-vest de Kiev, îi acria lui Stalin în 1932: "Toți țăranii se mută și pleacă ... pentru a se salva de la foamete. În sate, zece până la douăzeci de familii mor de foame în fiecare zi, copiii fug pe unde pot, toate gările sunt pline de țărani care încearcă să plece".

Cadavrele au apărut în gara din Harkov și pe străzile din Kiev. Aproximativ 400 de cadavre au fost scoase de pe străzile capitalei în ianuarie 1933. În luna următoare, au fost colectate peste 500.

Stalin a decis să închidă granița ucraineană și să îngreuneze fuga sau deplasarea oamenilor din sat în sat în interiorul Ucrainei. El a trimis brigăzi speciale de rechiziție pentru a cerceta casele celor înfometați în căutare de bunuri ascunse. Aceștia au folosit stâlpi lungi de fier pentru a sonda pământul unde oamenii ar fi putut ascunde alimente. Au căutat și în coșurile de fum.

Citește și: Război Rusia-Ucraina, bilanţul distrugerilor. Ce daune spune fiecare armată că a provocat celeilalte

Rezultatul a fost o catastrofă. Groaza, epuizarea, indiferența inumană față de viață și expunerea constantă la limbajul urii și-au lăsat amprenta. Combinate cu absența completă a hranei, ele au produs, de asemenea, în mediul rural ucrainean, o formă foarte rară de nebunie, spunea Anne Applebaum.

Adevăruri crâncene

"Mulți supraviețuitori au fost martori fie la canibalism, fie, mult mai des, la necrofagie, adică la consumarea cadavrelor oamenilor care muriseră de foame", spunea jurnalista.

Un ucrainean, spunea Applebaum, Mikola Moskalenko, a povestit despre îngrijorarea din satul său cu privire la copiii dispăruți ai unui vecin: "Am intrat în casa ei și am întrebat-o unde sunt copiii ei. Ea a spus că au murit și că i-a îngropat pe câmp. Ne-am dus pe câmp, dar nu am găsit nimic. Au început să caute în casa ei. Copiii fuseseră tăiați în bucăți. Au întrebat-o de ce a făcut asta, iar ea a răspuns că oricum copiii ei nu ar fi supraviețuit, dar în acest fel ea ar fi supraviețuit."

În provincia Sumy, la aproximativ 260 de kilometri est de Kiev, un bărbat dezaxat a fost arestat pentru că și-a mâncat fiica și fiul, potrivit lui Applebaum. Un vecin a observat că acesta părea mai puțin umflat de foame decât alții și a întrebat de ce. "Mi-am mâncat copiii", a răspuns el, "și dacă vorbești prea mult, te voi mânca și pe tine".

Un băiat de 6 ani care fugise de acasă a fost întrebat de ce a fugit. "Tata voia să mă taie în bucăți", a răspuns el. Două dintre surorile sale dispăruseră. Astfel de incidente erau bine cunoscute de autorități. În Harkov, nouă cazuri de canibalism sau necrofagie au fost raportate în martie 1933. Aproape 60 au fost raportate în aprilie. În mai, au fost peste 130, iar în iunie, peste 220. Nu există nicio dovadă că Moscova a făcut ceva pentru opri tragedia.

Citește și: 9 morţi şi 57 de răniţi după atacul Rusiei asupra bazei militare de la Iavoriv

”Îmblânzirea” unui popor

Foametea a atins apogeul în primăvara și vara anului 1933. În mai, sovieticii au aprobat un ajutor semnificativ pentru Ucraina, cu alimente confiscate inițial chiar de la țărani. Cotele de cereale au fost reduse iar represiunea ușurată.

Stalin a negat că foametea a avut loc. Nu a fost decât o "poveste", a spus el, iar cei înfometați nu au fost victimele. "Cei care mor de foame sunt provocatori", afirmau la acea vreme comuniștii și că "Burțile lor umflate sunt provocări deliberate împotriva regimului sovietic".

Oficialii au ordonat falsificarea certificatelor de deces. Registrele au fost distruse. Rezultatele recensământului din 1937 din Uniunea Sovietică au fost ținute departe de ochii publicului, deoarece detaliile erau sumbre. Numărul populației a fost cu 8 milioane mai mic decât proiecțiile guvernului.

Șeful Biroului de recensământ a fost arestat și executat prin împușcare. Cei mai apropiați colaboratori ai săi au fost, de asemenea, executați. Stalin a adus un nou personal de recensământ pentru a obține cifrele. "Sub soarele Marii Revoluții Socialiste are loc o creștere uimitor de rapidă și nemaiîntâlnită până acum a populației", a declarat el.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCBusiness și pe Google News

Ţi s-a părut interesant acest articol?

Urmărește pagina de Facebook DCBusiness pentru a fi la curent cu cele mai importante ştiri despre evoluţia economiei, modificările fiscale, deciziile privind salariile şi pensiile, precum şi alte analize şi informaţii atât de pe plan intern cât şi extern.